BACANÁLA bacanale s. f. (La pl.) Sarbatori nocturne la romani cu dansuri jocuri shi petreceri licentzioase inchinate lui Bachus zeul vinului. ♦ Fig. (SHi la sg.) Petrecere zgomotoasa shi destrabalata. Din fr. bacchanale lat. Bacchanalia.

bacanála s.f. adj. I (in mit. romana) 1 s.f. (la pl. in forma „Bacanalii”; shi nm. pr.) Sarbatoare cu muzica dansuri jocuri shi petreceri licentzioase in cinstea zeului Bachus. ◆ Fig. Petrecere zgomotoasa shi destrabalata; orgie. 2 adj. Care este consacrat zeului Bachus. ◆ Fig. Orgiastic. II s.f. (muz.) Piesa instrumentala sau orchestrala din perioada clasica shi romantica cu ritm alert punctat cu acorduri shi sonoritatzi ample. • pl. i e f. shi i. /<fr. bacchanale lat. Bacchanalĭa ium „sarbatorile lui Bachus”.

BACANÁLA bacanale s. f. (La pl.) Sarbatoare la romani cu dansuri jocuri shi petreceri licentzioase inchinate lui Bachus zeul vinului. ◊ Fig. (shi la sg.) Petrecere zgomotoasa shi destrabalata. Din fr. bacchanale lat. Bacchanalia.

BACANÁLA bacanale s. f. (In antichitatea romana; la pl.) Sarbatoare inchinata lui Bachus zeul vinului caracterizata printro exaltare mistica shi o veselie deshantzata. ♦ (La sg.) Fig. Petrecere zgomotoasa shi destrabalata; desfriu orgie.

BACANÁLA bacanale s. f. (La pl.) Sarbatoare la romani inchinata lui Bachus zeul vinului caracterizata printro exaltare mistica shi prin orgii. ♦ Fig. (La sg.) Petrecere zgomotoasa shi destrabalata; orgie. Fr. bacchanale (lat. lit. Bacchanalia).

BACANÁLA s.f. (La pl.) Sarbatoare in cinstea lui Bachus. ♦ (Fig.) Petrecere zgomotoasa; orgie; desfranare destrabalare. [< lat. bacchanal < Bachus zeul vinului la romani cf. fr. bacchanale].

BACANÁLA ~e f. mai ales la pl. 1) (in Roma antica) Sarbatoare cu dansuri shi jocuri inchinata zeului vinului Bachus. 2) fig. Petrecere zgomotoasa shi indecenta; orgie; saturnalii. [G.D. bacanalei] /<lat. Bacchanalia fr. bacchanale

bacanale pl. 1. sarbatoare in onoarea lui Bachus ce se tzinea noaptea cu dezordini de tot felul; 2. dantz sgomotos shi destrabalat.

*bacanáliĭ f. pl. (lat. bacchanalia). Nishte sarbatorĭ desfrinate in onoarea luĭ Bacu zeu betziiĭ la vechiĭ Romanĭ (la 186 inainte de Hr. senatu lea oprit supt pedeapsa de moarte). Fig. Petrecere zgomotoasa shi destrabalata.

bacanála s. f. g.d. art. bacanálei; pl. bacanále

bacanála s. f. g.d. art. bacanálei; pl. bacanále

BACANÁLA s. v. desfrau dezmatz orgie.

bacanala s. v. DESFRIU. DEZMATZ. ORGIE.