ARBITRÁR A (1 2) arbitrari e adj. (3) arbitraruri s. n. 1. Adj. Care porneshte dintro hotarare luata dupa propria apreciere fara a tzine seama de parerea altuia de adevar etc.; abuziv; samavolnic. 2. Adj. Care este facut ales etc. la intamplare. 3. S. n. Fapta actziune situatzie arbitrara (1 2). Din fr. arbitraire lat. arbitrarius.

arbitrár ~a [At: (a. 1848) URICARIUL X 1/9/ V: (inv) ~iu (pl: iuri) ~ie / Pl: ~i ~e / E: fr arbitraire lat arbitrarius] 1 a Care porneshte dintro hotarare individuala fara a tzine cont de parerea altora de adevar etc. Si: abuziv. 2 av Samavolnic. 3 a (Mat; is) Cantitate ~a Cantitate careia i se atribuie o valoare oarecare. 4 a Care este facut ales etc. la intamplare. 5 a (Mat; d. constante numere functzii etc.) Care este ales la intamplare Si: oarecare. 67 sn Fapta actziune situatzie arbitrara (14). 8 sn (Jur) Judecata proprie libera nesupusa nici unui articol de lege.

ARBITRÁR A arbitrari e adj. s. n. 1. Adj. Care porneshte dintro hotarare luata dupa propria apreciere fara a tzine seama de parerea altuia de adevar etc.; abuziv; samavolnic. 2. Adj. Care este facut ales etc. la intamplare. 3. S. n. Fapta actziune situatzie arbitrara (1 2). Din fr. arbitraire lat. arbitrarius.

ARBITRÁR A arbitrari e adj. Care porneshte dintro hotarire luata dupa propria apreciere sau dupa bunul plac al cuiva fara a tzine seama de parerea altuia; samavolnic. Paginile istoriei Moldovei shi Valahiei de vor fi scrise de o mina tare nepartinitoare shi independenta vor fi pline de actele arbitrare ale acestor noi despotzi [fanariotzii]. BALCESCU O. I 71. ◊ (Substantivat) Negind existentza unor legi obiective ale vietzii sociale in socialism unii economishti au sustzinut k statul poate «sa creeze» «sa transforme» legile economice ale socialismului. In fond aceasta conceptzie duce la admiterea anarhiei shi a fatalismului in viatza sociala la arbitrar shi aventura in politica. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 34 52. ♦ (Facut) la intimplare fara nici un sistem; intimplator. Marx a dovedit k societatea se dezvolta potrivit anumitor legi obiective care actzioneaza independent de vointza oamenilor; prin aceasta istoria societatzii a incetat de a mai fi o ingramadire arbitrara shi haotica de fapte shi intimplari shi sa transformat intro shtiintza. SCINTEIA 1953 nr. 2608.

ARBITRÁR A arbitrari e adj. Care porneshte dintro hotarare luata dupa propria apreciere fara a tzine seama de parerea altuia; samavolnic. ♦ (Facut) la intamplare; intamplator. Fr. arbitraire (lat. lit. arbitrarius).

ARBITRÁR A adj. 1. (Facut) la intamplare. 2. (Facut) dupa bunul plac; samavolnic. [< fr. arbitraire cf. lat. arbitrarius].

ARBITRÁR A I. adj. 1. (facut) dupa bunul plac abuziv samavolnic. 2. (facut) la intamplare. II. s. n. fapta actziune situatzie arbitrara (I). (< fr. arbitraire lat. arbitrarius)

ARBITRÁR ~a (~i ~e) 1) (despre oameni) Care actzioneaza dupa bunul plac neluand in seama pe nimeni. 2) Care este facut la intamplare. [Sil. bitrar] /<fr. arbitraire lat. arbitrarius

arbitrar a. care nu asculta de nici o lege: putere arbitrara. ║ n. putere despotica act ilegal al guvernului. ║ adv. dupa bunul plac.

*arbitrár a adj. (lat. arbitrarius; fr. arbitraire). Care nu shtie de lege despotic samovolnic: guvern arbitrar. Adv. In mod arbitrar autoritar turceshte: a proceda arbitrar. S. n. pl. urĭ. Despotizm samovolnicie. (Rar shi arbitrarietate format k contrarietate varietate). V. ucaz.

arbitrár¹ (dupa bunul plac) (bitrar) adj. m. pl. arbitrári; f. arbitrára pl. arbitráre

arbitrár (dupa bunul plac) adj. m. (sil. trar) pl. arbitrári; f. sg. arbitrára pl. arbitráre

arbitrar («dupa bunul plac»)

ARBITRÁR adj. adv. 1. adj. v. abuziv. 2. adv. v. abuziv. 3. adj. intamplator. (O alegere ~.)

ARBITRAR adj. adv. 1. adj. abuziv despotic excesiv samavolnic samavolnicesc silnic (inv.) volnic. (O masura ~.) 2. adv. abuziv samavolniceshte. (Procedeaza ~.) 3. adj. intimplator. (O alegere ~.)

ARBITRÁR A adj. (< fr. arbitraire cf. lat. arbitrarius): in sintagma caracter arbitrar (al semnuiui lingvistic) v. semn lingvistic.