15 definiții pentru samavolnic
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SAMAVÓLNIC, -Ă, samavolnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care procedează după bunul lui plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; (despre acțiunile oamenilor) făcut după bunul-plac personal; arbitrar, abuziv. – Din rus. samovol’nîi.
samavolnic, ~ă a [At: IST. Ț. R. 15 / V: (rar) ~mov~ / Pl: ~ici, ~ce / E: slv самовольнъ, rs самовольный] 1 (D. oameni) Care procedează după bunul plac, nerespectând și încălcând (în mod flagrant) voința și drepturile altora. 2 (D. acțiunile, manifestările etc. oamenilor) Făcut după bunul plac personal, prin nerespectarea și încălcarea (flagrantă a) voinței și drepturilor altora.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SAMAVÓLNIC, -Ă, samavolnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care procedează după bunul lui plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; (despre acțiunile oamenilor) făcut după bunul plac personal; arbitrar, abuziv. – Din rus. samavol’nâi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SAMAVÓLNIC, -Ă, samavolnici, -e, adj. (Despre oameni) Care procedează după bunul lui plac, nesocotind și încălcînd voința și drepturile altora; (despre acțiunile oamenilor) făcut după bunul plac personal; abuziv, arbitrar. Stoian ascultă cu atenție întrebările lui Popa, apoi răspunse: Cred că schimbarea lui Hulub este samavolnică. V. ROM. februarie 1953, 82.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SAMAVÓLNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care acționează după bunul plac, nesocotind voința și drepturile altora; arbitrar. 2) (despre acțiuni) Care este făcut după bunul plac; arbitrar. /<sl. samovoliniku, rus. samovol’nâi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
samavólnic V. samovolnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
samovolnic, ~ă a vz samavolnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
samovolnic(ie) a. și f. arbitrar (vorbă ieșită din uz sau luată în mod ironic): în care domnește interesul și samovolnicia AL. [Tras din samovolnic = rus. SAMOVOLĬNIKŬ, lit. de sine voitor].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
samovólnic, -ă adj. (rus. samavolĭnik, om samavolnic, și samovólinyĭ, arbitrar, d. sam, însușĭ, singur, samo-, auto-, și vólĭa, voĭe, bun plac; sărb. samovoljnik. V. volnic). Arbitrar: administrator samavolnic. – Și sama- (după rut.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
samavólnic adj. m., pl. samavólnici; f. samavólnică, pl. samavólnice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
samavólnic adj. m., pl. samavólnici; f. sg. samavólnică, pl. samavólnice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
samavolnic.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SAMAVÓLNIC adj. 1. v. abuziv. 2. v. tiranic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SAMAVOLNIC adj. 1. abuziv, arbitrar, despotic, excesiv, samavolnicesc, silnic, (înv.) volnic. (O măsură ~.) 2. despotic, dictatorial, satrapic, tiranic, (înv.) tiranicesc, tirănesc. (Guvernare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
samavólnic (samavólnică), adj. – Arbitrar, abuziv. – Var. samovolnic. Sl. samavolĭnŭ „care procedează după propria-i voință”, cf. rus. samovoljnyj (Tiktin). – Der. samavolnicie, s. m. (arbitrarietate); samavolnicește, adv. (arbitrar). Cf. volnic.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
samavolnic, samavolnicăadjectiv
- 1. (Despre oameni) Care procedează după bunul lui plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; (despre acțiunile oamenilor) făcut după bunul-plac personal. DEX '09 DLRLC
- Stoian ascultă cu atenție întrebările lui Popa, apoi răspunse: Cred că schimbarea lui Hulub este samavolnică. V. ROM. februarie 1953, 82. DLRLC
-
etimologie:
- samovol’nîi DEX '09