ANIMÁLIC A animalici ce adj. De animal specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea comportarea oamenilor) k de animal brutal bestial josnic. Animal + suf. íc. Cf. germ. animalisch.

animálic ~a a [At: MAIORESCU CR. I 52 / Pl: ~ici ~ice / E: animal + ic] 12 Care apartzine animalelor (12). 34 Specific animalelor (12). 56 Referitor la animale (12). 7 Exclusiv fiziologic. 8 (Pex; d. comportamentul oamenilor) Bestial.

ANIMÁLIC A animalici ce adj. De animal specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea comportarea oamenilor) k de animal brutal bestial josnic. Animal + suf. ic. Cf. germ. animalisch.

ANIMÁLIC A animalici e adj. De animal; provocat shi conditzionat de instinct exclusiv fiziologic; fig. in stare de inapoiere mizerabil. ♦ Brutal josnic. Porniri animalice.

ANIMÁLIC A animalici e adj. De animal exclusiv fiziologic; fig. in stare de inapoiere mizerabil; brutal josnic. Din animal² + suf. ic.

ANIMÁLIC A adj. Care este in legatura cu animalele propriu animalelor; josnic brutal degradant inuman. [Cf. germ. animalisch].

ANIMÁLIC A adj. 1. specific animalelor. 2. (fig.) josnic brutal inuman. (< germ. animalisch)

ANIMÁLIC ~k (~ci ~ce) 1) Care tzine de animale; propriu animalelor. Instincte ~ce. 2) Care este de natura pur fiziologica. 3) fig. Care vadeshte violentza in comportare shi lipsa de inteligentza; brutal. Porniri ~ce. /<germ. animalisch

*animálic a adj. (d. animal; germ. animalisch). De animal. Dobitocesc abrutizat: viatza animalica. Adv. Dobitoceshte.

animálic adj. m. pl. animálici; f. animálica pl. animálice

animálic adj. m. pl. animálici; f. sg. animálica pl. animálice

ANIMÁLIC adj. v. bestial.

ANIMALIC adj. bestial feroce fioros salbatic. (O comportare ~.)