15 definiții pentru aducere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADÚCERE, aduceri, s. f. Acțiunea de a aduce. ◊ Aducere-aminte = amintire. – V. aduce.

aducere sf [At: COD. VOR. 32/5 / Pl: ~ri / E: aduce] 1 Luare cu sine a unui lucru care este apoi predat cuiva. 2 (Cop „la îndeplinire”) îndeplinire. 3 (Cop „la cunoștință”) înștiințare. 4 (Cop „în isprava”) Isprăvire. 5 (Înv; cop „la săvârșit”) Săvârșire. 6 (Înv; cop „la mirare”) Minunare. 7 Conducere. 8 (Fig) Decidere. 9 Facere. 10 Producere. 11 Creare. 12 Apropiere a ceva de sine sau de o parte a corpului. 13 Dare a unei anumite direcții unei părți a corpului. 14 îndoire. 15 Mișcare a mâinii pentru a putea fi îndoită. 16 Mișcare a mâinii pentru a lovi cu putere. 17 Procurare. 18 Pricinuire. 19 Ajungere într-o anumită situație. 20 (Înv) Jertfă. 21 (Îe) ~ spre îndeplinire Executare. 22 (Grm; iuz; îs) Semnul ~rii Ghilimele. 23 (Jur; înv; îe) Mandat de ~ Ordin scris prin care un inculpat este chemat în fața justiției. 24 (Îe) -aminte Amintire.

ADÚCERE, aduceri, s. f. Acțiunea de a aduce.Aducere-aminte = amintire. – V. aduce.

ADUCÉRE, aduceri, s. f. Acțiunea de a aduce. 1. Transportare de la oarecare distanță pînă undeva, sau pînă la cineva. Aducerea lemnelor din pădure.Mandat de aducere = ordin scris al unui judecător de instrucție, prin care acesta cere să i se înfățișeze o persoană necesară justiției. 2. (Împreună cu un substantiv abstract introdus prin prep. «la» exprimă acțiunea corespunzătoare sensului; acestuia) v. aduce (4). Aducerea la îndeplinire a sarcinilor. 3. (În expr.) Aducere-aminte = amintire, v. aminte.

ADÚCERE, aduceri, s. f. Acțiunea de a aduce.Expr. Aducere-aminte = amintire.

ADÚCERE ~i f. 1) v. A ADUCE. 2): ~ aminte reproducere în minte a ceea ce s-a păstrat în memorie. /v. a aduce

aducere f. fapta de a aduce; aducere la împlinire, executare.

adúcere f. Acțiunea de a aduce. Vechĭ. Prinos, jertfă Aducere aminte, amintire, revenire în memorie.

*aducțiúne f. (lat. addúctio, -ónis). Anat. Acțiunea mușchilor aductorĭ. – Și -úcție și -úcere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

adúcere s. f., g.-d. art. adúcerii; pl. adúceri

adúcere s. f., g.-d. art. adúcerii; pl. adúceri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SEMNUL ADÚCERII s. v. ghilimele, semnele citării.

semnul aducerii s. v. GHILIMELE. SEMNELE CITĂRII.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

adúcere, aduceri s. f. 1. Acțiunea de a aduce.Aducere-aminte = amintire. 2. Parte din anafora sau canonul euharistic, intercalată între anamneză (amintirea actelor răscumpărătoare) și epicleză (invocarea Sfântului Duh), în care se face prezentarea ca jertfă duhovnicească, adică oferirea spre consacrare și sfințire, a darurilor de pâine și de vin aduse de credincioși pentru euharistie. – Din aduce.

AD PERPETUAM REI MEMORIAM (lat.) spre veșnică aducere aminte a acestei fapte – Text utilizat pe inscripțiile comemorative.

Intrare: aducere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aducere
  • aducerea
plural
  • aduceri
  • aducerile
genitiv-dativ singular
  • aduceri
  • aducerii
plural
  • aduceri
  • aducerilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aducere, aducerisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a aduce. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi aduce DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.