opțiuni
  • info

9 definiții pentru pricinuire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRICINUÍRE s. f. Acțiunea de a pricinui. – V. pricinui.

PRICINUÍRE s. f. Acțiunea de a pricinui. – V. pricinui.

pricinuire sf [At: M. COSTIN, ap. LET.2 I, 16 / Pl: ~ri / E: pricinui] 1 Provocare. 2 (Înv) Ceartă. 3 (Înv) Încăierare. 4 (Înv; spc) Judecată. 5 (Înv) Pretext. 6 (Înv) Nemulțumire. 7 (Înv; pex) Opoziție.

PRICINUÍRE s. f. Faptul de a (s e) pricinui; (învechit) motivare, motiv, pretext. Nu voiau a merge Ia război sub pricinuire că nu li se plătesc lefile. BĂLCESCU, la TDRG.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pricinuíre (rar) s. f., g.-d. art. pricinuírii

pricinuíre s. f., g.-d. art. pricinuírii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRICINUÍRE s. 1. v. provocare. 2. creare, determinare, producere, provocare, stârnire. (~ unei stări de tensiune.)

PRICINUÍRE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, împotrivire, învrăjbire, litigiu, motiv, neînțelegere, nemulțumire, neplăcere, ocazie, opoziție, opunere, pretext, pricină, prilej, rezistență, supărare, vrajbă, zâzanie.

PRICINUIRE s. 1. cauzare, declanșare, determinare, generare, prilejuire, producere, provocare, (rar) provocație. (~ unei puternice reacții.) 2. creare, determinare, producere, provocare, stîrnire. (~ unei stări de tensiune.)

pricinuire s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎMPOTRIVIRE. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. MOTIV. NEÎNȚELEGERE. NEMULȚUMIRE. NEPLĂCERE. OCAZIE. OPOZIȚIE. OPUNERE. PRETEXT. PRICINĂ. PRILEJ. REZISTENȚĂ. SUPĂRARE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

Intrare: pricinuire
pricinuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricinuire
  • pricinuirea
plural
  • pricinuiri
  • pricinuirile
genitiv-dativ singular
  • pricinuiri
  • pricinuirii
plural
  • pricinuiri
  • pricinuirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pricinuire, pricinuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a pricinui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. învechit Motiv, motivare, pretext. DLRLC
      sinonime: motiv motivare pretext
      • format_quote Nu voiau a merge Ia război sub pricinuire că nu li se plătesc lefile. BĂLCESCU, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • vezi pricinui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.