opțiuni
  • info

11 definiții pentru țopârlan

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚOPÂRLÁN, țopârlani, s. m. (Pop.) Persoană cu apucături grosolane; om mojic, bădăran, grosolan, țoapă. – Contaminare între țop și [m]ârlan.

țopârlan sm [At: PR. DRAM. 248 / Pl: ~i / E: ns cf țop5] Persoană lipsită de educație, cu apucături grosolane Si: bădăran (3), mârlan, mocârțan, mocofan, (reg) modoran, mogâldan, mojic, țopan (1), țopârcă, țopârlă, țopârlău, (rar) țopete.

ȚOPÂRLÁN, țopârlani, s. m. Persoană cu apucături grosolane; om mojic, bădăran, grosolan, țoapă. – Probabil contaminare între țop și [m]îrlan.

ȚOPÂRLÁN ~i m. reg. Persoană care vădește lipsă de educație; om cu apucături grosolane; bădăran; mitocan; mârlan; tolomac. /Probabil contaminare între țop și [m]ârlan[1]

  1. corectat toromac -> tolomac. (t.) — tavi

țopârlan m. mojic: stai smirna, țopârlane! AL. [V. țopârcă].

ȚOPÎRLÁN, țopîrlani, s. m. Om cu apucături grosolane; mojic, bădăran. V. țoapă. El îi spuse cu o asprime de țopîrlan că, dacă-l mai cicălește atîta, pleacă și nu mai calcă pe la han. CAMIL PETRESCU, O. II 300. Dar, la urma urmelor, era numai prostia primarului la mijloc. Ce știa țopîrlanul de primar! SLAVICI, N. II 329. Pesemne păcatele mele cele mari și grele m-au aruncat și aici, să învăț niște țopîrlani sălbatici. CREANGĂ, A. 77. ◊ (La vocativ, folosit ca termen injurios) Mă, țopîrlane, adună cărbunii ăștia de pe jos. PAS, L. I 75. Dă-te într-o parte, țopîrlane. ALECSANDRI, T. 187.

țopîrlán, -ncă s. (ca și țopan, cu sufixu ca’n cĭocîrlan). Iron. Țopan, țoapă, ghĭorlan, om necĭoplit (țăran orĭ mahalagiŭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țopârlán (pop.) s. m., pl. țopârláni

țopârlán s. m., pl. țopârláni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚOPÂRLÁN adj., s. v. mitocan.

ȚOPÎRLAN adj., s. bădăran, grosolan, mitocan, mîrlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, vulgar, (pop.) mocan, mocîrțan, modîrlan, pădureț, rîtan, țopîrcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modîrlău, modoran, mogîldan, necunoscător, negîndit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobiîan, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.)

Intrare: țopârlan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țopârlan
  • țopârlanul
  • țopârlanu‑
plural
  • țopârlani
  • țopârlanii
genitiv-dativ singular
  • țopârlan
  • țopârlanului
plural
  • țopârlani
  • țopârlanilor
vocativ singular
  • țopârlanule
  • țopârlane
plural
  • țopârlanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țopârlan, țopârlanisubstantiv masculin
țopârlancă, țopârlancesubstantiv feminin

  • 1. popular Persoană cu apucături grosolane; om mojic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bădăran grosolan mitocan mojic țoapă
    • format_quote El îi spuse cu o asprime de țopîrlan că, dacă-l mai cicălește atîta, pleacă și nu mai calcă pe la han. CAMIL PETRESCU, O. II 300. DLRLC
    • format_quote Dar, la urma urmelor, era numai prostia primarului la mijloc. Ce știa țopîrlanul de primar! SLAVICI, N. II 329. DLRLC
    • format_quote Pesemne păcatele mele cele mari și grele m-au aruncat și aici, să învăț niște țopîrlani sălbatici. CREANGĂ, A. 77. DLRLC
    • format_quote Partida nobilă era hotărîtă să întrebuințeze împotriva «țopîrlancei»... mijloace mai hotărîtoare. SADOVEANU, O. VIII 224. DLRLC
    • 1.1. la vocativ Este folosit ca termen injurios. DLRLC
      • format_quote Mă, țopîrlane, adună cărbunii ăștia de pe jos. PAS, L. I 75. DLRLC
      • format_quote Dă-te într-o parte, țopîrlane. ALECSANDRI, T. 187. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.