înmulțire sf [At: PSALT. 197/7 Pl: ~ri / E: înmulți] 1-2 Mărire (numerică sau) cantitativă Si: înmulțit¹ (1-2). 3 Reproducere a unor animale sau plante Si: înmulțit¹ 4 (Înv) Îmbogățire. 5 (Mat) Operație aritmetică fundamentală care constă din mărirea unui număr, deînmulțitul, de atâtea ori cât arată alt număr, înmulțitorul, pentru obținerea unui rezultat numit produs. 6 (Îs) Tabla ~rii Tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere.

ÎNMULȚÍRE, înmulțiri, s. f. Acțiunea de a (se) înmulți și rezultatul ei. 1. Mărire a numărului sau a cantității; sporire. Pentru creșterea bovinelor trebuie să se asigure înmulțirea și îmbunătățirea raselor celor mai bine adaptate condițiilor locale din diferite raioane ale țării. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2861. ♦ (Mat.) Una din cele patru operații fundamentale prin care din două numere (numite deînmulțit și înmulțitor) se obține un număr (numit produs) egal (în cazul cînd înmulțitorul este un număr întreg) cu suma rezultată din adunarea cu sine însuși a deînmulțitului de atîtea ori cît indică înmulțitorul; multiplicare. Folosindu-se de o cretă groasă, înșira pe tejghea coloane lungi și încîlcite de cifre, adunări, înmulțiri, procentaje. GALAN, B. I 20. ◊ Tabla înmulțirii = tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere. 2. Procesul producerii de indivizi noi din aceeași specie; reproducere.

ÎNMULȚÍRE ~i f. 1) v. A ÎNMULȚI și A SE ÎNMULȚI. 2) (în opoziție cu împărțire) Operație aritmetică prin care un număr (deînmulțitul) este mărit de atâtea ori câte unități are alt număr (înmulțitorul). ◊ Tabla ~ii tablă în care sunt înscrise operațiile de înmulțire între ele a numerelor de la 1 până la 10. /v. a înmulți

înmulțire f. 1. acțiunea de a (se) înmulți: înmulțirea dărilor; 2. operațiune aritmetică prin care se repetă un număr de atâtea ori câte unități se află într’un al doilea.

înmulțíre f. Acțiunea de a saŭ de a se înmulți. Aritm. Operațiunea care înmulțește saŭ care din doŭă numere numite înmulțit și înmulțitor formează alt număr numit produs, care e format cu înmulțitu cum e format înmulțitoru cu unitatea. Tabla înmulțiriĭ saŭ a luĭ Pitagora (atribuită acestuĭ matematic Grec), o tablă pătrată¹ care arată produsele a doŭă numere înmulțite: / 1 2 3 4 5 6 7 8 9 / 2 4 6 8 10 12 14 16 18 / 3 6 9 12 15 18 21 24 27 / 4 8 12 16 20 24 28 32 36 / 5 10 15 20 25 30 35 40 45 / 6 12 18 24 30 36 42 48 54 / 7 14 21 28 35 42 49 56 63 / 8 16 24 32 40 48 56 64 72 / 9 18 27 36 45 54 63 72 81 /.^[1]

înmulți [At: GCR. I, 35/6 / Pzi: -țese / E: în- + mult] 1-4 vtr A (se) mări (numeric sau) cantitativ. 5-6 vtr (D. animale, plante) A (se) reproduce. 7 vt (Înv) A îmbogăți. 8 vt (Mat) A face operația înmulțirii. 9-10 vtr (Înv; fig; d. jale, mizerie, greutăți etc.) A (se) mări. 11 vt (Înv; fig; d. întâmplări) A expune pe larg.

ÎNMULȚÍ, înmulțesc, vb. IV. Refl. 1. A se face mai mult, a spori, a se mări numeric sau cantitativ. Pe încetul aste feude se înmulțiră. NEGRUZZI, S. I 273. ◊ Tranz. Știe înmulți, iar nu răsipi averea. SBIERA, P. 218. ♦ Tranz. (Folosit și absolut) A face operația înmulțirii, a multiplica. Copilul a învățat să înmulțească. 2. (Despre viețuitoare) A produce indivizi noi din aceeași specie, a se reproduce. Peștii se înmulțesc prin icre. Feriga se înmulțește prin spori.

A ÎNMULȚÍ ~ésc tranz. 1) A face să se înmulțească. 2) (numere) A mări de atâtea ori de câte ori indică alt număr; a multiplica. /în + mult

A SE ÎNMULȚÍ se ~éște intranz. 1) A crește cantitativ sau numeric; a deveni mai mult (mulți); a se multiplica. 2) (despre organisme) A-și mări numărul de exemplare ale speciei prin generare; a se reproduce; a prolifera. /în + mult

înmulțì v. 1. a augmenta numărul, cantitatea; 2. Aritm. a face o înmulțire; 3. a spori prin naștere: creșteți și vă înmulțiți. [V. mult].

înmulțésc v. tr. (d. mult). Măresc, multiplic o cantitate, un număr: a înmulți jandarmiĭ ruralĭ. Aritm. Măresc un număr de atîtea orĭ cîte unitățĭ se află într’al doilea număr. V. refl. Cresc, sporesc în cantitate orĭ în număr: Jidaniĭ s’aŭ înmulțit grozav în România. – Și îmulțesc. Vechĭ și mulțesc.

înmulțíre s. f., g.-d. art. înmulțírii; pl. înmulțíri

înmulțíre s. f., g.-d. art. înmulțírii; pl. înmulțíri

înmulțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmulțésc, imperf. 3 sg. înmulțeá; conj. prez. 3 să înmulțeáscă

înmulțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmulțésc, imperf. 3 sg. înmulțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înmulțeáscă

ÎNMULȚÍRE s. 1. (MAT.) multiplicare, (înv.) multiplicație. (Operația de ~.) 2. mărire. (~ unei sume de zece ori.) 3. creștere, mărire, sporire. (~ numărului de participanți la...) 4. (BIOL.) prăsire, prăsit, procreare, reproducere, reproducție, (înv. și reg.) plodire. (~ animalelor domestice.)

ÎNMULȚIRE s. 1. (MAT.) multiplicare, (înv.) multiplicație. (Operația de ~.) 2. mărire. (~ unei sume de zece ori.) 3. creștere, mărire, sporire. (~ numărului de participanți la...) 4. prăsire, prăsit, procreare, reproducere, reproducție, (înv. și reg.) plodire. (~ animalelor domestice.)

Înmulțire ≠ împărțire, împuținare

ÎNMULȚÍ vb. 1. (MAT.) a multiplica. 2. a mări. (A ~ de patru ori o sumă.) 3. a crește, a se mări, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a se mulți, a prisosi, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanților.) 4. v. îndesi. 5. v. reproduce. 6. v. reproduce. 7. v. prăsi.

ÎNMULȚI vb. 1. (MAT.) a multiplica. 2. a mări. (A ~ de patru ori o sumă.) 3. a crește, a se mări, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a se mulți, a prisosi, a se umnoji. (A se ~ numărul participanților.) 4. a crește, a se îndesi, a se îngroșa, a spori. (Rîndurile s-au ~.) 5. a se prăsi, a procrea, a se reproduce, (înv. și reg.) a se plodi, (reg.) a se puiți, (Mold.) a se puiezi, (înv.) a se propaga. (Cum se ~ aceste animale?) 6. a (se) reproduce, (pop.) a (se) împuia, (înv. și reg.) a (se) plodi. (Se ~ prin ouă.) 7. (fig.) a se prăsi. (S-au ~ buruienile.)

A (se) înmulți ≠ a (se) împuțina

ÎNMULȚÍRE (< înmulți) s. f. 1. Acțiunea de a (se) înmulți și rezultatul ei. 2. (MAT.) Operație algebrică prin care un număr este mărit de un număr de ori; multiplicare. ♦ Operație algebrică definită pe o mulțime, nu neapărat comutativă. ◊ Tabla înmulțirii = tablou care conține rezultatele înmulțirii între ele a primelor zece numere naturale. 3. (BIOL.) Fenomen biologic generalizat la toate organismele vii, prin care se realizează sporirea numărului de indivizi, putându-se efectua cu sau fără intervenția reproducerii (sau a fecundării), fiind sau un o consecință a acesteia. Poate fi: amictică, amfimictică, apomictică. Î. este una dintre condițiile necesare continuării existenței speciilor și a continuității vieții; pentru fiecare specie este caracteristică o anumită intensitate a î., care se schimbă în funcție de condițiile de mediu.