dexonline

info

15 definiții pentru împuțina

din care

explicative (7)
morfologice (3)
relaționale (5)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin.

împuțina [At: PSALT. 232/₉ / Pzi: ~nez, (rar) împuțiți / E: în- + puțin] 1-2 vtr A (se) reduce numeric. 3-4 vtr A (se) reduce cantitativ. 5-6 vtr A (se) reduce în dimensiuni Si: a descrește, a (se) diminua, a (se) micșora, a scădea. 7 vr (Spc) A slăbi. 8 vr (Spc) A-i scădea forța fizică. 9 vr (Îe) A i se ~ (cuiva) sufletul (sau a se ~ cu inima) A se descuraja. 10 vr (Îae) A se înfricoșa.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce la mai puțin, a descrește, a diminua, a scădea, a se micșora. Trupul i se împuținase de ani, picioarele-i slăbiseră. MIHALE, O. 253. Deși era ceas de amiază, lumina se mai împuținase și vîntul își sporise asprimea. SADOVEANU, F. J. 432. Nu mai aveau sare, ba și praful li să împuținase. RETEGANUL, P. II 71. Cînd Brîncoveanu-mi vedea Cum oastea se-mpuțina, Mîna la gură punea. ȘEZ. VIII 169. ◊ Fig. Atîta zăduf și atîta colb e în cetatea asta a Vavilonului încît, dacă nu mă răcoresc mîni, mi se împuținează sănătatea. SADOVEANU, D. P. 93. ◊ Expr. A se împuțina cu inima = a-și pierde curajul, a se descuraja, a se înfricoșa. Ia las’... nu te-mpuțina cu inima, că tot mai am oleacă de nădejde. CREANGĂ, P. 125.

A ÎMPUȚINÁ ~éz tranz. A face să se împuțineze; a diminua; a micșora; a scădea; a descrește; a reduce. /în + puțin

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

A SE ÎMPUȚINÁ mă ~éz intranz. A deveni mai mic (ca număr, dimensiune sau intensitate); a se micșora; a scădea; a descrește; a se reduce; a se diminua. ~ la trup. Locurile de pășune s-au ~at. ◊ A i ~ cuiva inima sau ~ cu inima a-și pierde curajul. /în + puțin

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

împuținà v. a (se) face mai puțin, a (se) micșora.

împuținéz v. tr. Fac puțin, micșorez. V. refl. Scad: baniĭ se împuținează. – Vechĭ puținéz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză

împuținá vb., ind. prez. 1 sg. împuținéz, 3 sg. și pl. împuțineáză

împuținez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPUȚINÁ vb. 1. v. reduce. 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrânge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strâmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 3. a se reduce, a scădea, (Transilv.) a scăpăta. (Creditul s-a ~ mult.)

ÎMPUȚINA vb. 1. a descrește, a (se) diminua, a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor se ~ continuu.) 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrînge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strîmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 3. a se reduce, a scădea, (Transilv.) a scăpăta. (Creditul s-a ~ mult.)

A (se) împuțina ≠ a (se) înmulți, a mări, a spori

A împuțina ≠ a spori

A se împuțina ≠ a se înmulți

Intrare: împuțina

împuțina verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv

verb (V201) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) împuțina ‑mpuțina	împuținare ‑mpuținare	împuținat ‑mpuținat împuținatu‑ ‑mpuținatu‑	împuținând ‑mpuținând împuținându‑ ‑mpuținându‑	singular	plural
		(a) împuțina ‑mpuțina	împuținare ‑mpuținare	împuținat ‑mpuținat împuținatu‑ ‑mpuținatu‑	împuținând ‑mpuținând împuținându‑ ‑mpuținându‑	împuținează ‑mpuținează	împuținați ‑mpuținați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	împuținez ‑mpuținez	(să) împuținez ‑mpuținez	împuținam ‑mpuținam	împuținai ‑mpuținai	împuținasem ‑mpuținasem
	a II-a (tu)	împuținezi ‑mpuținezi	(să) împuținezi ‑mpuținezi	împuținai ‑mpuținai	împuținași ‑mpuținași	împuținaseși ‑mpuținaseși
	a III-a (el, ea)	împuținează ‑mpuținează	(să) împuțineze ‑mpuțineze	împuțina ‑mpuțina	împuțină ‑mpuțină	împuținase ‑mpuținase
plural	I (noi)	împuținăm ‑mpuținăm	(să) împuținăm ‑mpuținăm	împuținam ‑mpuținam	împuținarăm ‑mpuținarăm	împuținaserăm ‑mpuținaserăm împuținasem ‑mpuținasem
	a II-a (voi)	împuținați ‑mpuținați	(să) împuținați ‑mpuținați	împuținați ‑mpuținați	împuținarăți ‑mpuținarăți	împuținaserăți ‑mpuținaserăți împuținaseți ‑mpuținaseți
	a III-a (ei, ele)	împuținează ‑mpuținează	(să) împuțineze ‑mpuțineze	împuținau ‑mpuținau	împuținară ‑mpuținară	împuținaseră ‑mpuținaseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

împuțina, împuținezverb

1. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: descrește diminua micșora reduce scădea antonime: mări spori înmulți
- format_quote Trupul i se împuținase de ani, picioarele-i slăbiseră. MIHALE, O. 253. DLRLC
- format_quote Deși era ceas de amiază, lumina se mai împuținase și vîntul își sporise asprimea. SADOVEANU, F. J. 432. DLRLC
- format_quote Nu mai aveau sare, ba și praful li să împuținase. RETEGANUL, P. II 71. DLRLC
- format_quote Cînd Brîncoveanu-mi vedea Cum oastea se-mpuțina, Mîna la gură punea. ȘEZ. VIII 169. DLRLC
- format_quote figurat Atîta zăduf și atîta colb e în cetatea asta a Vavilonului încît, dacă nu mă răcoresc mîni, mi se împuținează sănătatea. SADOVEANU, D. P. 93. DLRLC
- chat_bubble A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  
  sinonime: descuraja înfricoșa
  - format_quote Ia las’... nu te-mpuțina cu inima, că tot mai am oleacă de nădejde. CREANGĂ, P. 125. DLRLC

etimologie:

În + puțin DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.