împrospătare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: împrospăta] 1 Reînnoire. 2 Înviorare. 3 (Fig) Revigorare a memoriei. 4-5 Redare a prospețimii (prin schimbare parțială sau) prin înlocuire. 6 (Înv) Repetare. 7 (Înv) Reîncepere.

ÎMPROSPĂTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) împrospăta și rezultatul ei; înviorare.

împrospăta [At: CANTEMIR, HR. 288 / V: (înv) prospăta / Pzi: ~tez / E: în- + proaspăt] 1-2 vtr A (se) reînnoi. 3-4 vtr (Fig) A (-și) aduce aminte. 5-6 vtr A (se) înviora. 7-8 vt A face să fie din nou proaspăt (prin schimbare parțială sau) prin înlocuire. 9 vt (Înv) A repeta. 10 vt (Înv) A reîncepe.

ÎMPROSPĂTÁ, împrospătez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a înviora. Să împrospătăm ghiolul, și truda n-ar fi zadarnică. DAVIDOGLU, O. 30. Badea Vasile și caii își împrospătaseră forțele. IBRĂILEANU, A. 127. ◊ Refl. Aerul se împrospătase.

A ÎMPROSPĂTÁ ~éz tranz. A face să devină proaspăt. ~ aerul din cameră. [Sil. îm-pros-] /în + proaspăt

împrospătà v. 1. a face proaspăt, a reînnoi; 2. fig. a aduce din nou aminte.

împrospătéz v. tr. Fac proaspăt, schimb: a împrospăta apa într’un vas. Întăresc, odihnesc: a împrospăta puterile. Fig. Aduc ĭar aminte: îmĭ împrospătez în minte o lecțiune.

*reîmprospătéz v. tr. (re- și împrospătez). Greșit îld. împrospătez.

împrospătáre s. f., g.-d. art. împrospătắrii

împrospătáre s. f., g.-d. art. împrospătării

împrospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrospăteáză

împrospătá vb., ind. prez. 1 sg. împrospătéz, 3 sg. și pl. împrospăteáză

ÎMPROSPĂTÁRE s. 1. primenire, purificare, ventilare. (~ aerului din încăpere.) 2. reînnoire. (~ apei din vas.) 3. v. înviorare.

ÎMPROSPĂTARE s. 1. primenire, purificare, ventilare. (~ aerului din încăpere.) 2. reînnoire. (~ apei din vas.) 3. înviorare. (~ florilor.)

ÎMPROSPĂTÁ vb. 1. a primeni, a purifica, a ventila. (A ~ aerul dintr-o încăpere.) 2. a (se) reînnoi. (A ~ apa din cană.) 3. v. înviora.

ÎMPROSPĂTA vb. 1. a primeni, a purifica, a ventila. (A ~ aerul dintr-o încăpere.) 2. a (se) reînnoi. (A ~ apa din cană.) 3. a (se) înviora. (Florile s-au ~.)