8 definiții pentru ventilare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VENTILÁRE, ventilări, s. f. Acțiunea de a (se) ventila și rezultatul ei; ventilație. – V. ventila.
VENTILÁRE, ventilări, s. f. Acțiunea de a (se) ventila și rezultatul ei; ventilație. – V. ventila.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
ventilare sf [At: PONI, F. 107 / Pl: ~lări / E: ventila] 1 Ventilație (1). 2 (Fig) Dezbatere2 (3). 3 (Fig; rar) Punere în circulație de idei, știri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VENTILÁRE, ventilări, s. f. Acțiunea de a ventila.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VENTILÁRE s.f. Acțiunea de a ventila și rezultatul ei; ventilație. [< ventila].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ventiláre s. f., g.-d. art. ventilắrii; pl. ventilắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ventiláre s. f., g.-d. art. ventilării; pl. ventilări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VENTILÁRE s. 1. v. împrospătare. 2. v. aerisire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VENTILARE s. 1. împrospătare, primenire, purificare. (~ aerului din încăpere.) 2. aerisire, ventilaj, ventilație. (Instalație de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ventilare, ventilărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) ventila și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: aerisire ventilație împrospătare
etimologie:
- ventila DEX '09 DEX '98 DN