VENTILÁ, ventilez, vb. I. Tranz. A împrospăta aerul (viciat) dintr-un spațiu închis prin deplasarea și înlocuirea lui. ♦ Refl. pas. Fig. (Despre idei, știri, proiecte) A fi pus în circulație, a ajunge obiect de discuție. – Din fr. ventiler, lat. ventilare.

ventila vt [At: ARHIVA, I, 711 / Pzi: ~lez / E: fr ventiler, lat ventilare, cf ger ventilieren] 1 A împrospăta aerul (viciat) dintr-un spațiu închis prin deplasarea și înlocuirea lui. 2 (Fig; c. i. idei, știri, proiecte etc.) A supune examinării Si: a dezbate² (3). 3 (Fig; c. i. idei, știri, proiecte) A pune în circulație.

VENTILÁ, ventilez, vb. I. Tranz. A împrospata aerul (viciat) dintr-un spațiu închis prin deplasarea și înlocuirea lui. ♦ Refl. pas. Fig. (Despre idei, știri, proiecte) A fi pus în circulație, a ajunge obiect de discuție. – Din fr. ventiler, lat. ventilare.

VENTILÁ, ventilez, vb. I. Tranz. A împrospăta aerul dintr-o încăpere. V. aerisi. ♦ Refl. pas. Fig. (Despre idei, știri, proiecte) A fi pus în circulație, a forma obiect de discuție. V. colporta.

VENTILÁ vb. I. tr. 1. A face ventilație. 2. (Fig.) A pune în circulație, a lansa (o idee, o știre etc.) [< fr. ventiler, cf. lat. ventilare].

VENTILÁ vb. tr. 1. a face ventilație. 2. (fig.) a pune în circulație, a lansa (o idee, o știre etc.). (< fr. ventiler, lat. ventilare)

A VENTILÁ ~éz tranz. 1) (încăperi, spații închise) A curăța de aerul viciat prin ventilație. 2) fig. (idei, noutăți) A pune în circulație. /<fr. ventiler, lat. ventilare

ventilà v. a împrospăta aerul cu ajutorul ventilatoarelor.

*ventiléz v. tr. (lat. véntilo, -áre, a vîntura. V. vîntur). Aerez, primenesc aeru: a ventila o mină. Fig. Agit, discut (în ainte de a pune în deliberare): a ventila o ideĭe, o chestiune.

ventilá (a ~) vb., ind. prez. 3 ventileáză

ventilá vb., ind. prez. 1 sg. ventiléz, 3 sg. și pl. ventileáză

VENTILÁ vb. 1. v. împrospăta. 2. v. aerisi.

VENTILA vb. 1. a împrospăta, a primeni, a purifica. (A ~ aerul dintr-o încăpere.) 2. a aerisi. (A ~ o cameră.)