20 de definiții pentru înviorare
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (5)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVIORÁRE, înviorări, s. f. Acțiunea de a (se) înviora și rezultatul ei; dezmorțire, însuflețire. [Pr.: -vi-o-] – V. înviora.
ÎNVIORÁRE, înviorări, s. f. Acțiunea de a (se) înviora și rezultatul ei; dezmorțire, însuflețire. [Pr.: -vi-o-] – V. înviora.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înviorare sf [At: PISCUPESCU, O. 135/10 / P: ~vi-o~ / Pl: ~rări / E: înviora] 1 Trezire la viață Si: înviorat1 (1), (reg) învioșare (1), învioșat1 (1). 2 Scuturare a cuiva din amorțeală Si: înviorat1 (2), (reg) învioșare (2), învioșat1 (2). 3-4 Căpătare a unei vioiciuni (mai mari) Si: înviorat1 (3-4), (reg) învioșare (3-4), învioșat1 (3-4). 5 Întremare după o boală Si: înviorat1 (5). 6-7 (Revenire sau) determinare a cuiva să revină în simțiri Si: înviorat1 (6-7). 8 Complex de exerciții ușoare executate de obicei dimineața la trezire pentru recăpătarea tonusului. 9 Înveselire. 10 Îmbărbătare. 11 Împrospătare. 12 (Ccr) Putere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVIORÁRE, înviorări, s. f. Acțiunea de a (se) înviora și rezultatul ei; dezmorțire, însuflețire. Exerciții de înviorare. ▭ Pe fața femeii trecu o undă de înviorare, ca și cînd glasul lui i-ar fi alinat suferința. REBREANU, R. II 65. – Pronunțat: -vi-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVIORÁ, înviorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amorțeală; a (se) dezmorți, a reveni sau a face să-și revină în simțiri; p. ext. a (se) însufleți, a (se) înveseli; a (se) îmbărbăta. [Pr.: -vi-o-] – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVIORÁ, înviorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amorțeală; a (se) dezmorți, a reveni sau a face să-și revină în simțiri; p. ext. a (se) însufleți, a (se) înveseli; a (se) îmbărbăta. [Pr.: -vi-o-] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înviora [At: PISCUPESCU, O. 182/3 / V: (reg) înghi~, (nob; cscj) ~ri / Pzi: ~rez / E: nct] 1-2 vtr (A da sau) a prinde viață Si: (reg) a (se) învioșa (1-2). 3-6 vtr A (se) face (mai) vioi. 7-8 vta A (se) trezi din amorțeală Si: a (se) dezmorți. 9-10 vtr (A face pe cineva să-și revină sau) a-și reveni în simțiri. 11-12 vtr (Fig) A (se) însufleți. 13-14 vtr A (se) înveseli. 15-16 vtr A (se) îmbărbăta. 17 vr A se întrema după o boală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVIORÁ, înviorez, vb. I. Tranz. A face să fie, să devină vioi; a trezi, a scoate din amorțeală, a da iarăși viață, a dezmorți; p. ext. a însufleți, a înveseli, a îmbărbăta. Suflu peste flori să mi le înviorez. SAHIA, N. 25. Un copil, doi, te mai înviorează, ai pentru ce trăi. DELAVRANCEA, la TDRG. Cum te-nviorează, cum te-nalță și te umple de încredere simpla atingere c-un suflet mare! VLAHUȚĂ, O. A. 488. ◊ Absol. Strașnică toamnă! Înviorează, călește puteri ostenite. TOMA, C. V. 396. ◊ Refl. După ce mîncară... se înviorară cu o cupă de vin. SADOVEANU, O. VII 77. ◊ Intranz. (Rar) Cînd văzu pe fiul său... i se păru a înviora olecuță. ISPIRESCU, L. 126. ♦ Refl. Fig. A se anima. Se înviorează curtea de oameni și de mișcare și de zgomot. REBREANU, R. II 49. – Pronunțat: -vi-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNVIORÁ ~éz tranz. A face să se învioreze. /<lat. invivulare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎNVIORÁ mă ~éz intranz. 1) (despre ființe) A deveni (mai) vioi. 2) fig. (despre natură) A se trezi din nou la viață; a renaște; a reînvia. /<lat. invivulare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înviorà v. a (se) însufleți, a căpăta vieață: obrajii i se înviorară. [Dela un primitiv viura = lat. *VIVULARE, tras din vivere (v. învia)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învioréz v. tr. (d. vioarî 1). Redaŭ vigoare, întăresc: ceaĭu ĭ-a maĭ înviorat. Fig. Însuflețesc, bucur: vestea bună l-a înviorat. V. refl. Recapăt vigoare: spălîndu-se cu apă rece, s’a înviorat. Fig. Mă bucur: s’a înviorat auzind vestea asta.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
învioráre (-vi-o-) s. f., g.-d. art. înviorắrii; pl. înviorắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
învioráre s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. înviorării; pl. înviorări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înviorá (a ~) (-vi-o-) vb., ind. prez. 3 învioreáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înviorá vb. (sil. -vi-o-), ind. prez. 1 sg. învioréz, 3 sg. și pl. învioreáză; conj. prez. 3 sg. și pl. învioréze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNVIORÁRE s. 1. redresare, refacere, restabilire, revigorare, (rar) redresament, (fig.) remontare. (~ cuiva după un leșin.) 2. reviriment. (S-a produs o ~ în activitatea...) 3. v. însuflețire. 4. împrospătare. (~ florilor din vază.) 5. v. ațâțare. 6. v. activare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVIORARE s. 1. redresare, refacere, restabilire, (rar) redresament, (fig.) remontare. (~ cuiva după un leșin.) 2. reviriment. (S-a produs o ~ în activitatea...) 3. însuflețire, (reg.) învioșare. (~ atmosferei.) 4. împrospătare. (~ florilor.) 5. ațîțare, întețire. (~ focului.) 6. activare, dinamizare, intensificare, stimulare. (~ unui proces.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVIORÁ vb. 1. a (se) redresa, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) revigora, (reg.) a (se) învioșa, (fig.) a (se) remonta. (S-a mai ~ după criză.) 2. v. însufleți. 3. a (se) împrospăta. (Florile din vază s-au ~.) 4. v. ațâța. 5. v. activa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVIORA vb. 1. a (se) redresa, a (se) reface, a (se) restabili, (reg.) a (se) învioșa, (fig.) a (se) remonta. (S-a mai ~ după răul avut.) 2. a (se) anima, a (se) însufleți. (Atmosfera s-a mai ~.) 3. a (se) împrospăta. (Florile s-au ~.) 4. a ațîța, a înteți, (rar) a scotoci, (pop.) a zădărî. (A ~ focul.) 5. a activa, a dinamiza, a intensifica, a stimula. (A ~ o activitate, un proces.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A se înviora ≠ a se veștezi
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
înviorá (învioréz, înviorát), vb. – A face mai vioi, a dezmorți, a însufleți. De la viu, prin intermediul unui pl. ipotetic *viuri, ca în paralelismul fumuri › înfumura, gînduri › îngîndura. Pentru prezența acestui pl. ipotetic, cf. cărturar, înfășura, înhăinura. În general se admite ca etimon un lat. *invῑvŭlāre (Pușcariu, Conv., lit., XXXIX, 325; Drăganu, Dacor., II, 617; Pușcariu 903; DAR), ipoteză ce nu pare convingătoare. Pușcariu, Dacor., IV, 704 și DAR sugerează de asemenea un lat. *invibrāre, tot inacceptabil. – Der. înviorător, adj. (care înviorează, răcoritor). Cf. vioară, învioșa.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: în-vi-o-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
înviorare, înviorărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) înviora și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezmorțire însuflețire
- Exerciții de înviorare. DLRLC
- Pe fața femeii trecu o undă de înviorare, ca și cînd glasul lui i-ar fi alinat suferința. REBREANU, R. II 65. DLRLC
-
etimologie:
- înviora DEX '09 DEX '98
înviora, înviorezverb
- 1. A (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amorțeală; a (se) dezmorți, a reveni sau a face să-și revină în simțiri. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezmorți
- Suflu peste flori să mi le înviorez. SAHIA, N. 25. DLRLC
- Strașnică toamnă! Înviorează, călește puteri ostenite. TOMA, C. V. 396. DLRLC
- După ce mîncară... se înviorară cu o cupă de vin. SADOVEANU, O. VII 77. DLRLC
- 1.1. A (se) însufleți, a (se) înveseli; a (se) îmbărbăta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un copil, doi, te mai înviorează, ai pentru ce trăi. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
- Cum te-nviorează, cum te-nalță și te umple de încredere simpla atingere c-un suflet mare! VLAHUȚĂ, O. A. 488. DLRLC
- Cînd văzu pe fiul său... i se păru a înviora olecuță. ISPIRESCU, L. 126. DLRLC
-
- 1.2. A se anima. DLRLCsinonime: anima
- Se înviorează curtea de oameni și de mișcare și de zgomot. REBREANU, R. II 49. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98