9 definiții pentru uitit
Explicative DEX
UITÍT, -Ă, uitiți, -te, adj. (Reg.) Distrat, visător. – Cf. uita.
UITÍT, -Ă, uitiți, -te, adj. (Reg.) Distrat, visător. – Cf. uita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
uitit2, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 83719 / Pl: ~iți, ~e / E: ns cf uita] (Mol) 1-2 Uituc (1-2). 3-4 Uitat2 (1-2). 5-6 Neatent. 7-8 Gânditor (1-2). 9-10 Dezorientat (2). 11-12 Surprins.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uitit1 sn [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ? / E: ns cf uita] (Îvr) 1 Lipsă de atenție. 2 Nechibzuință.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UITÍT, -Ă, uitiți, -te, adj. Care uită ușor; uituc. Nu-nțăleg, soro, ce-am pățit de vro 20 de ani încoaci, sînt cam uitit. ALECSANDRI, T. I 343. ♦ Distrat, visător. Ilinca stă nemișcată pe prispă. Ochii ei cată uitiți înspre pădurea arămie care îmbracă dealul din față. VLAHUȚĂ, O. A. 350. Omul se uita spărios și uitit la Dan. EMINESCU, N. 62.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
uĭtít (est) și uĭtúc (vest), -á adj. Care uĭtă lesne, distrat: om uĭtit. Subst. Ĭa un uĭtuc!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
uitít (reg.) adj. m., pl. uitíți; f. uitítă, pl. uitíte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
uitít adj. m., pl. uitíți; f. sg. uitítă, pl. uitíte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
UITÍT adj. v. absent, distrat, neatent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
uitit adj. v. ABSENT. DISTRAT. NEATENT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
uitit, uitităadjectiv
- 1. Absent, distrat, neatent, visător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ilinca stă nemișcată pe prispă. Ochii ei cată uitiți înspre pădurea arămie care îmbracă dealul din față. VLAHUȚĂ, O. A. 350. DLRLC
- Omul se uita spărios și uitit la Dan. EMINESCU, N. 62. DLRLC
- 1.1. Care uită ușor. DLRLCsinonime: uituc
- Nu-nțăleg, soro, ce-am pățit de vro 20 de ani încoaci, sînt cam uitit. ALECSANDRI, T. I 343. DLRLC
-
-
etimologie:
- uita DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.