distrat¹ sn [At: ARGHEZI C. J. 95 / Pl: ~uri / E: distra] Distragere (4).

distrat² ~a [At: I. GOLESCU C. / V: des~ (inv) ~áct (ivr) ~rét / Pl: ~atzi ~e / E: lat distractus fr distrait it distratto] 1 a (D. oameni) Care este absent la ceea se petrece in jurul lui (fiind cu gandul in alta parte) Si: absent (3) distras (1). 2 av Neatent.

DISTRÁT A distratzi te adj. Cu gindul aiurea dus pe ginduri; neatent. [Madala] a dat numai o distrata ascultare la ceea ce spunea mosh Timofte. C. PETRESCU R. DR. 78. Privirea mea distrata Prin negre ramurishti Miarata Doi ochi adinci shi trishti. TOPIRCEANU B. 31. E asha de distrat asha de visator k nimic nu poate scapara o scinteie de atentzie in cautatura lui vaga. VLAHUTZA O. A. 450.

DISTRÁT A adj. Cu gandul aiurea; neatent. [< distra].

DISTRÁT A adj. cu gandul aiurea; neatent. (< distra)

DISTRÁT ~ta (~tzi ~te) 1) v. A DISTRA shi A SE DISTRA. 2) Care nu este atent la ceea ce se petrece in jurul sau; cu gandul in alta parte; absent. /v. a (se) distra

* distrát a adj. (d. distrez). Neatent. Amuzat.

DISTRÁT adj. absent neatent (Mold.) uitit (fig.) cascat imprashtiat. (Un om ~.)

DISTRAT adj. absent neatent (Mold.) uitit (fig.) cascat. imprashtiat. (Un om ~.)

Distrat ≠ atent concentrat