5 intrări
48 de definiții
din care- explicative DEX (30)
- ortografice DOOM (11)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
Explicative DEX
IACÁ1 s. f. (Înv.) Soi de tutun de cea mai bună calitate. – Et. nec.
IACÁ1 s. f. (Înv.) Soi de tutun de cea mai bună calitate. – Et. nec.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
IACÁ2, iacale, s. f. (Înv.) Guler de haină femeiască. ◊ Expr. (Fam.) A feșteli (cuiva) iacaua = a face de rușine (pe cineva). – Din tc. yaka.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
IÁCA3 interj. v. iacă1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
IÁCA3 interj. v. iacă1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
iaca1 sf [At: TARIF (1870) ap. DA ms / Pl: ~le / E: tc yaka] 1 (Înv) Guler de haină femeiască. 2 (Fam; îe) A feșteli (cuiva) ~ua A face de rușine (pe cineva).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iaca3 sf [At: HOGAȘ, DR. II, 8 / Pl: ? / E: nct] (Înv) Tutun de cea mai bună calitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iaca2 i vz iacă2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IACÁ2, iacale, s. f. (Înv.) Guler de haină femeiască. ◊ Expr. (Fam., și azi) A feșteli (cuiva) iacaua = a face de rușine (pe cineva). – Din tc. yaka.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
IACÁ3, iacale, s. f. (Învechit) Guler de haină femeiască; pelerină. ◊ (Azi, rar și familiar, în expr.) A feșteli (cuiva) iacaua = a face de rușine (pe cineva).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IÁCA1 interj. v. iacă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IACÁ2 s. f. (Învechit, în expr.) Tutun iaca = tutun de cea mai bună calitate. Tot cu tiutiun iaca și cu țigareta lui cea de chilimbar de optzeci de galbeni își trece el vremea? HOGAȘ, DR. 247.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) ĭáca și (rar) ĭácă și (ob.) ĭacătă, interj. (sîrb. jako, acuma, îndată. Ĭacătă e infl. de ĭată [care vine d. alb. ĭate, vsl. sîrb. bg. eto], care e sin. cu ĭacă, dar nu se maĭ aude azĭ). Vezi, na, uĭte-te: ĭaca doĭ francĭ, ĭacătă-l, ĭacăt-o, ĭaca-țĭ francu (na francu tăŭ); ĭaca na, poftim, ĭa uĭtați-vă (la o surpriză, la o primejdie)! Ĭaca așa, ĭac’așa, așa! ĭaca’ndată, îndată, chear acuma (voĭ face ce vreĭ ș. a.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ĭacá f. (turc. ĭaká, poate înrudit cu fr. jaque, jaquette). Rar azĭ. Guler lat răsfrînt la haĭnele femeĭeștĭ și bărbăteștĭ (de ex. la o blană). Fig. Fam. A feșteli ĭacaŭa, a te compromite, a nu reuși.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IÁCĂ2 s. f. (Înv. și reg.) Bunică. – Din ngr. ghiaghiá (după bunică).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
IÁCĂ2 s. f. (Înv. și reg.) Bunică. – Din ngr. ghiaghiá (după bunică).
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
IÁCĂ1 interj. 1. Ia! iată! uite! vezi! ♦ Ascultă! Iacă ce-mi zicea el. 2. Deodată, pe neașteptate. 3. Exprimă mirare, contrarietate, protest. [Var.: iáca, iácătă interj.] – Ia + că.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
IÁCĂ1 interj. 1. Ia! iată! uite! vezi! ♦ Ascultă! Iacă ce-mi zicea el. 2. Deodată, pe neașteptate. 3. Exprimă mirare, contrarietate, protest. [Var.: iáca, iácătă interj.] – Ia + că.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
IÁCĂTĂ interj. v. iacă1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
IÁCĂTĂ interj. v. iacă1.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
eácă i vz iacă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iacă2 i [At: PALIA (1581) ap. TDRG / V: ~ca, iaga, iahî, ~tă, ~tălăi, ~tăvi / E: ia + ca] 1 Iată. 2 Cuvânt care exprimă apariția bruscă. 3 Cuvânt care exprimă mirarea în fața unei întâmplări neașteptate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iacă1 sf [At: ALECSANDRI, ap. CADE / Pl: ? / E: ngr γιαγιά] (Îvr) Bunică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iacătă i vz iacă2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iacătălăi i vz iacă2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iacătăvi i vz iacă2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iaga i vz iacă2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iahî i vz iacă2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IÁCĂ interj. 1. (Și în forma iaca) (Exclamație care atrage atenția ascultătorului asupra unei persoane sau a unui lucru) Ia, iată, uite, vezi. Da frați mai ai? – Am. Iaca, țîncu ista de soră. SADOVEANU, O. VII 218. ◊ (Indică apariția unei persoane sau a unui lucru) Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119. Iacă, badea iară vine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 145. ◊ (În forma întărită iacătă, urmat uneori de «că» sau de un complement direct) Iacătă-ne teferi cum ne-a născut maica. ISPIRESCU, L. 70. Iacătă curtea pe costișa ceea. CREANGĂ, P. 330. ◊ (Întărește sensul cuvintelor sau al propoziției care urmează) Dacă nu ne-a mînat la Pașcani, iaca n-am fost. GALAN, Z. R. 29. Iaca, ai să te liniștești și tu aicea ș-ai să vezi ce bine are să fie. VLAHUȚĂ, O. A. 491. Dară unde să se ducă? Nici el iacă nu știa. ISPIRESCU, L. 34. ◊ (Atrage atenția asupra celor ce se vor spune) Ea vine de la moară; Și jos în ulicioară Punîndu-și sacul, iacă Nu-l poate ridica. COȘBUC, P. I 63. Ei, stăpîne, iaca chiar azi mi s-au împlinit anii de slujbă. CREANGĂ, P. 178. ◊ (Precedă o deducție, o concluzie) Apoi iaca, amu de-abia se vede că-i mai mult al dumitale decît al meu. GALAN, Z. R. 65. ♦ (La începutul unei povestiri) Ascultați. Iaca ce-mi zicea el. NEGRUZZI, S. I 247. ◊ Expr. Iaca așa v. așa2 (5). ◊ (Repetat, înlocuiește relatarea unei întîmplări) Iacă, iacă, iacă ce mi s-a întîmplat. Cum să fac eu acu să mă întorc cu ispravă bună? ISPIRESCU, L. 77. 2. (În povestiri) Deodată, pe neașteptate, iată. Cînd, iacă, se întîlnește cu un corb. ISPIRESCU, L. 43. Cum vorbeau ei, numai iacă intră și Chirică pe ușă. CREANGĂ, P. 177. 3. Exclamație de mirare, urmată adeseori de «mă». Iacă mă! Te văd o dată și la noi. 4. (Precedat de ei) Exclamație care exprimă protestul, întărește sensul negativ al unui răspuns. Mi se pare că te-ai supărat. – Ei iacă! de ce să mă supăr? – Variante: iáca, iácătă interj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IÁCĂTĂ interj. v. iacă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IÁCĂ interj. fam. 1) (atrage atenția asupra celor spuse) Uită-te! Privește! Vezi!; Iată. 2) adverbial Pe neașteptate; deodată. Când colo, iacă, a intrat și el. [Var. iaca] / ia + că
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
iacă! int. vezi (aci sau acolo); iacă- mă![Compus din ia și că]. V. așa.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
iacă f. Mold. bunică: nu vreu s’ajung iacă de pe acu AL. [Gr. mod. IAIA, cu finala din (buni)că].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
iacătă! int. iacă. [Compromis între iacă și iată].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) ĭácă f. fără pl. Pop. Bunică, femeĭe bătrînă (epitet). V. gagă, dadă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
iacá2 (tutun) (înv.) s. f.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
iáca3/iácă1 (pop.) interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
iacá1 (guler) (înv.) s. f., art. iacáua, g.-d. art. iacálei; pl. iacále, art. iacálele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
iáca/iácă interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
iacá (tutun) s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
iacá (guler) s. f., art. iacáua, g.-d. art. iacálei; pl. iacále
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!iacă2 (pop.) interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
iácă2 (bunică) (înv., reg.) s. f.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
iácătă (pop.) interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
iácă s. f. (sil. i-a-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
iácătă interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
IÁCĂ s. v. bunică, mamă-mare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IÁCĂ interj. v. iată, uite, vezi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
iacă interj. v. IATĂ. UITE. VEZI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iacă s. v. BUNICĂ. MAMĂ MARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
iacá (iacále), s. f. – Gît. Tc. yaka (Șeineanu, II, 218; Lokotsch 927). Sec. XIX, înv., se fololește numai în expresia a feșteli iacaua „a greși lovitura”. – Der. icăluță, s. f. (Munt., vas pîntecos).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enciclopedice
Iacă v. Iacov I 5 b.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
a-i feșteli (cuiva) iacaua expr. (pop.) a face de rușine (pe cineva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F149) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F149) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
iaca, iacalesubstantiv feminin
- 1. Guler de haină femeiască. DEX '09 DLRLCsinonime: pelerină
- A feșteli (cuiva) iacaua = a face de rușine (pe cineva). DEX '09 DLRLC
-
etimologie:
- yaka DEX '09
iaca, iacalesubstantiv feminin
- 1. Soi de tutun de cea mai bună calitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tot cu tiutiun iaca și cu țigareta lui cea de chilimbar de optzeci de galbeni își trece el vremea? HOGAȘ, DR. 247. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98
iacă, iacesubstantiv feminin
etimologie:
- ghiaghiá (după bunică). DEX '09
iacăinterjecție
- 1. Exclamație care atrage atenția ascultătorului asupra unei persoane sau a unui lucru; vezi! DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX Șăineanu, ed. VI
- Da frați mai ai? – Am. Iaca, țîncu ista de soră. SADOVEANU, O. VII 218. DLRLC
- 1.1. Indică apariția unei persoane sau a unui lucru. DLRLC
- Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119. DLRLC
- Iacă, badea iară vine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 145. DLRLC
-
- 1.2. În forma întărită iacătă, urmat uneori de «că» sau de un complement direct: DLRLC
- Iacătă-ne teferi cum ne-a născut maica. ISPIRESCU, L. 70. DLRLC
- Iacătă curtea pe costișa ceea. CREANGĂ, P. 330. DLRLC
-
- 1.3. Întărește sensul cuvintelor sau al propoziției care urmează. DLRLC
- Dacă nu ne-a mînat la Pașcani, iaca n-am fost. GALAN, Z. R. 29. DLRLC
- Iaca, ai să te liniștești și tu aicea ș-ai să vezi ce bine are să fie. VLAHUȚĂ, O. A. 491. DLRLC
- Dară unde să se ducă? Nici el iacă nu știa. ISPIRESCU, L. 34. DLRLC
-
- 1.4. Atrage atenția asupra celor ce se vor spune; ascultă! DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Iacă ce-mi zicea el. DEX '09
- Ea vine de la moară; Și jos în ulicioară Punîndu-și sacul, iacă Nu-l poate ridica. COȘBUC, P. I 63. DLRLC
- Ei, stăpîne, iaca chiar azi mi s-au împlinit anii de slujbă. CREANGĂ, P. 178. DLRLC
-
- 1.5. Precedă o deducție, o concluzie. DLRLC
- Apoi iaca, amu de-abia se vede că-i mai mult al dumitale decît al meu. GALAN, Z. R. 65. DLRLC
-
- 1.6. La începutul unei povestiri: DLRLC
- Ascultați. Iaca ce-mi zicea el. NEGRUZZI, S. I 247. DLRLC
-
- 1.7. Repetat, înlocuiește relatarea unei întâmplări. DLRLC
- Iacă, iacă, iacă ce mi s-a întîmplat. Cum să fac eu acu să mă întorc cu ispravă bună? ISPIRESCU, L. 77. DLRLC
-
- Iaca așa (?). DLRLC
-
- 2. Pe neașteptate. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: deodată
- Cînd, iacă, se întîlnește cu un corb. ISPIRESCU, L. 43. DLRLC
- Cum vorbeau ei, numai iacă intră și Chirică pe ușă. CREANGĂ, P. 177. DLRLC
-
- 3. (Urmată adeseori de „mă”) Exclamație de mirare, contrarietate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Iacă mă! Te văd o dată și la noi. DLRLC
-
- 4. (Precedat de ei) Exclamație care exprimă protestul, întărește sensul negativ al unui răspuns. DEX '09 DLRLC
- Mi se pare că te-ai supărat. – Ei iacă! de ce să mă supăr? DLRLC
-
etimologie:
- Ia + că. DEX '09 DEX '98 NODEX
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.