incolaci [At: DOSOFTEI V. S. 209 / V: (inv) ~cea / Pzi: ~cesc / E: in + colac] 12 vtr A (se) asheza in forma de colac Si: a (se) incovriga (12) (irg) a (se) incolataci (12). 3 vt (Pop) A strange k intrun cerc Si: a incercui a inconjura (5) (irg) a incolataci (3). 4 vr (Pop; d. ape drumuri etc.) A sherpui. 5 vt A incrucisha bratzele sau picioarele Si: (irg) a incolataci (5). 67 vtr (Irg; d. lemn) A (se) incovoia.

INCOLACÍ incolacesc vb. IV. 1. Refl. A se face k un cerc a se infashura in forma de colac (uneori in jurul unui obiect); a se incovriga a se incolataci. Uriashul acela... se incolacea imprejurul focului shi punea capul pe coada shi dormea asha. SBIERA P. 34. Vazu un balaur care se incolacise pe un copaci. ISPIRESCU L. 89. Un balaor mare grozav se incolacise imprejurul unui armasar. POPESCU B. II 111. ◊ Fig. Precum in scorbura un sharpe Sancolacit tacerea lui. LESNEA I. 71. Caii se zareau calcind in picioare umbrele lor ce se incolaceau sub dinshii k nishte balauri negri. ALECSANDRI O. P. 284. ◊ Tranz. Fiecare sa strins mai mult in patul lui cald incolacindushi trupul. SAHIA N. 118. (Complementul indica obiectul incercuit) Bratzul lung al lui Petre i atzinu calea shii incolaci mijlocul. REBREANU R. II 125. Flacaii ishi incolacesc bratzele mereu mai strins pe dupa mijlocul fetelor. id. I. 12. ♦ Tranz. A infashura un material flexibil in forma de colac. 2. Refl. (Despre riuri drumuri) A avea o linie cotita a face cotituri a sherpui. Chervanele ocoleau acum pe un drum care se incolacea pe coasta inzapezita. V. ROM. noiembrie 1953 11. Da stinga albiei in care se incolaceshte riul Doamnei. DELAVRANCEA S. 3. 3. Tranz. (Complementul indica bratzele sau picioarele) A incrucisha. Se sculara incolacind picioarele pe mirishte shi pornira incet spre capul locului. PREDA I. 149. Foarte trudit omul ishi incolaceshte bratzele pe masa shishi ashaza pe dinsele capul carei arde tare. CARAGIALE O. I 286. Varianta: colací vb. IV.

A INCOLACÍ ~ésc tranz. A face sa se incolaceasca. /in + colac

A SE INCOLACÍ ma ~ésc intranz. 1) A se fixa prin mishcari de rotatzie (in jurul unui obiect); a se infashura; a se invalatuci. ~ in jurul... 2) A se strange in forma de colac; a se face colac; a se incovriga. 3) (despre rauri drumuri etc.) Ashi schimba mereu directzia (formand o linie sherpuita); a sherpui. /in + colac

incolacì v. 1. a (se) intortochia infashuranduse: sharpele se incolaceshte; fig. a incolaci bratzele in jurul cuiva; 2. a se infashura a se ghemui. [V. colacì].

COLAC͹ vb. IV v. incolaci.

1) colacésc v. tr. V. incolacesc.

incolacésc shi colacésc v. tr. (d. colac). Invirtesc invalatucesc: a incolaci o funie in prejuru unuĭ par. V. refl. Un sharpe i se incolacise in prejuru picĭoruluĭ cinele se colacise supt masa. SHi incolatacesc (dupa invalatucesc).

incolací (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. incolacésc imperf. 3 sg. incolaceá; conj. prez. 3 sa incolaceásca

incolací vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. incolacésc imperf. 3 sg. incolaceá; conj. prez. 3 sg. shi pl. incolaceásca

INCOLACÍ vb. 1. a (se) ghemui a (se) incarliga a (se) incovriga a (se) infashura a (se) invalatuci a (se) rasuci a (se) suci (reg.) a (se) covriga a (se) incolataci (inv.) a (se) invalui. (Se ~ in jurul...) 2. v. incovriga.

INCOLACI vb. 1. a (se) ghemui a (se) incirliga a (se) incovriga a (se) infashura a (se) invalatuci a (se) rasuci a (se) suci (reg.) a (se) covriga a (se) incolataci (inv.) a (se) invalui. (Se ~ in jurul...) 2. a (se) incirliga a (se) incovoia a (se) incovriga a (se) indoi (reg.) a (se) incirjoia. (Ciinele shia ~ coada.)

A (se) incolaci ≠ a (se) descolaci

A se incolaci ≠ a se dezvalatuci