INCOLACÍ incolacesc vb. IV. 1. Refl. A se face k un cerc a se infashura in forma de colac (uneori in jurul unui obiect); a se incovriga a se incolataci. Uriashul acela... se incolacea imprejurul focului shi punea capul pe coada shi dormea asha. SBIERA P. 34. Vazu un balaur care se incolacise pe un copaci. ISPIRESCU L. 89. Un balaor mare grozav se incolacise imprejurul unui armasar. POPESCU B. II 111. ◊ Fig. Precum in scorbura un sharpe Sancolacit tacerea lui. LESNEA I. 71. Caii se zareau calcind in picioare umbrele lor ce se incolaceau sub dinshii k nishte balauri negri. ALECSANDRI O. P. 284. ◊ Tranz. Fiecare sa strins mai mult in patul lui cald incolacindushi trupul. SAHIA N. 118. (Complementul indica obiectul incercuit) Bratzul lung al lui Petre i atzinu calea shii incolaci mijlocul. REBREANU R. II 125. Flacaii ishi incolacesc bratzele mereu mai strins pe dupa mijlocul fetelor. id. I. 12. ♦ Tranz. A infashura un material flexibil in forma de colac. 2. Refl. (Despre riuri drumuri) A avea o linie cotita a face cotituri a sherpui. Chervanele ocoleau acum pe un drum care se incolacea pe coasta inzapezita. V. ROM. noiembrie 1953 11. Da stinga albiei in care se incolaceshte riul Doamnei. DELAVRANCEA S. 3. 3. Tranz. (Complementul indica bratzele sau picioarele) A incrucisha. Se sculara incolacind picioarele pe mirishte shi pornira incet spre capul locului. PREDA I. 149. Foarte trudit omul ishi incolaceshte bratzele pe masa shishi ashaza pe dinsele capul carei arde tare. CARAGIALE O. I 286. Varianta: colací vb. IV.