COTÍ cotesc vb. IV. 1. Intranz. (Despre rauri drumuri etc.) Ashi schimba directzia a face un cot (I 2); (despre fiintze sau vehicule) a face o cotitura a parasi drumul drept; a carmi. ♦ Tranz. (Neobishnuit) A indrepta in alta directzie. ♦ Tranz. A conduce pe cineva pe un drum intortocheat. 2. Tranz. (Rar) A atinge a lovi cu cotul (I 1) pentru ashi face loc. ♦ Refl. recipr. Ashi face semn (reciproc) cu cotul. Din cot.

coti¹ i [At: POMPILIU B. 1009 / V: cuti cutiu / E: cotetz] Strigat cu care se alunga vitzelul la cotetz.

cotí² [At: ANON. CAR. / V: cotzí / Pzi: ~tésc / E: cot²] 12 vir (Inv) A (se) atinge cu cotul² (1) Si: (irg) a (se) coteli (1112) a (se) ghionti (inv) a (se) incota. 34 vir (Inv) A (se) lovi cu cotul² (1) Si: (irg) a (se) coteli (1314) a (se) ghionti (inv) a (se) incota. 5 vt (Inv) Ashi face loc prin multzime cu coatele² (2) Si: (irg) a coteli a ghionti (inv) a incota. 67 vir (Inv) A(shi) face semne cu cotul² (1) Si: (irg) a (se) coteli (1617) a (se) ghionti (inv) a (se) incota. 8 vt (Inv) A intra in vorba cu cineva atragandui atentzia cu cotul² (1) Si: (irg) a coteli (18) a ghionti (inv) a incota. 9 vr (Inv; d. oameni) A petrece cu cineva Si: a incota. 10 vi (D. drumuri rauri etc.) Ashi schimba directzia Si: (reg) a cotigi (1). 11 vr (Nob) A se incovoia. 12 vi A se abate din drumul sau Si: (reg) a cotigi (2). 13 vt (C. indica drumul) A parasi Si: (reg) a cotigi (3). 1415 vt A merge sau a fugi in zigzag Si: (reg) a cotigi (4). 16 vt A conduce pe cineva pe un drum cotit spre al rataci Si: (reg) a cotigi (5). 17 vt (Rar) A intoarce ceva intro alta directzie Si: (reg) a cotigi (6). 18 vt (Rar) A ocoli ceva deplasanduse pe o linie curba nu dreapta Si: (reg) a cotigi (7). 19 vt (Rar) A evita pe cineva Si: (reg) a cotigi (8). 20 vt (Inv) A cotari¹ (1) Cf cot² (41). 21 vt (Inv; pan) A bate. 22 vt (Inv) A cotari¹ (2) Cf cot² (46).

COTÍ cotesc vb. IV. 1. Intranz. (Despre rauri drumuri etc.) A schimba directzia a face un cot (I 2); (despre fiintze sau vehicule) a face o cotitura a parasi drumul drept; a carmi. ♦ Tranz. (Neobishnuit) A indrepta in alta directzie. ♦ Tranz. A conduce pe cineva pe un drum intortocheat. 2. Tranz. (Rar) A atinge a lovi cu cotul (I 1) pentru ashi face loc. ♦ Refl. recipr. Ashi face semn (reciproc) cu cotul. Din cot.

COTÍ cotesc vb. IV. 1. Intranz. (Despre riuri drumuri strazi etc.) A schimba directzia a face un cot (3). SHi pleaca drumetzul peun drum ce coteshte. MACEDONSKI O. I 144. Unde coteshte valea shi drumul acolo sint varariile. SLAVICI O. I 69. Drumul se opreshte Prin cadru coteshte. TEODORESCU P. P. 491. ◊ Refl. (Neobishnuit) Unde Oltu se coteshte Stai bade shi odihneshte. JARNÍKBIRSEANU 2. Intranz. (Despre fiintze sau vehicule adesea determinat printrun adverb de directzie) A schimba directzia a face o cotitura; a cirmi. V. abate. Inca pe intuneric am cotit pe dupa moara cu rotzile oprite. SADOVEANU N. F. 58. Miul voinicul La munte suia Pe cal dormita Iar murgul cotea SHi se poticnea. TEODORESCU P. P. 496. ◊ Tranz. A indrepta in alta directzie. Tinara ishi uda florile ciupea citeva frunze ingalbenite cotea putzin capul shi privea in gradina. SADOVEANU O. IV 109. 3. Tranz. (Rar) A parasi un drum shi a merge in alta directzie. O urmarea cum iese in drum cum coteshte ulitza catre ogoare. CAMILAR TEM. 244. Murgului pasa Somn i se facea SHi drumul cotea Drumul k lasa Cimpul apuca. TEODORESCU P. P. 490. ♦ A conduce pe cineva pe un drum intortocheat. Mergea ce mai mergea. Pin’de oastel departa. Prin rarishe Mil sucea Prin cotishe Mil cotea. TEODORESCU P. P. 502. 4. Tranz. (Rar) A atinge a lovi cu cotul pentru ashi face loc. SHi cotind fete straine Pricina de ris facea. COSHBUC P. II 213. Facindumi loc printre dame... cotind uniform? in dreapta shi in stinga. NEGRUZZI S. I 38. ◊ Absol. In adunari cind intra Ircan coteshtempinge. NEGRUZZI S. II 206. ♦ (Rar) Refl. reciproc. Ashi face semn cu cotul; ashi da coate. Mamele privindon hora. Se cotesc: Olio tu leica Ce mai drac frumos de nora! COSHBUC P. I 97. Orice dama lar fi vazut... nu sar fi putut opri de a se coti cu vecina sa. NEGRUZZI S. I 16.

A COTÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre ape curgatoare drumuri etc.) A face un cot; a lua alta directzie. 2) (despre fiintze sau vehicule) Ashi schimba directzia initziala luando intro parte; a face o cotitura; a intoarce; a carni. 2. tranz. 1) A indrepta in alta directzie. 2) (persoane) A conduce pe un drum cu multe cotituri. 3) rar A inghionti cu cotul pentru ashi face loc. /Din cot

A SE COTÍ ma ~ésc intranz. rar Ashi face semn (concomitent) cu cotul. /Din cot

cotì v. 1. a carmi a apuca intr’o parte a drumului: a coti la dreapta la stanga; 2. a masura cu cotul un vas sau panzeturi; 3. a face cotituri: unde Oltul se coteshte; 4. ashi da coate: se cotiau intre ei.

cotésc v. intr. (d. cot). Ocolesc fac o cotitura: trasura riu coteshte la stinga. V. tr. Fac semn izbesc cu cotu. Masor capacitatea butoaĭelor cu cotu. V. refl. Imĭ daŭ coate: se coteaŭ uniĭ pe altziĭ.

cotí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. cotésc imperf. 3 sg. coteá; conj. prez. 3 sa coteásca

cotí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. cotésc imperf. 3 sg. coteá; conj. prez. 3 sg. shi pl. coteásca

COTÍ vb. 1. a carmi a vira (rar) a carmui (pop.) a carni (Mold.) a cotigi (inv.) a shovai. (A ~ un autovehicul.) 2. a o lua a merge. (O ~ la stanga.)

COTI vb. 1. a cirmi a vira (rar) a cirmui (pop.) a cirni (Mold.) a cotigi (inv.) a shovai. (A ~ un autovehicul.) 2. a o lua a merge. (O ~ la stinga.)

cóti! (cúti!) interj. (reg.) cuvant folosit pentru alungarea vitzeilor.

coti cotesc v. t. a fura.

a coti mishto expr. (intl.) a da bacshish bun.