ZAVORÍ zavorasc vb. IV. 1. Tranz. shi refl. A (se) incuia cu zavorul. ♦ Tranz. A bloca intentzionat cu ajutorul unui zavor deplasarea unui obiect sau a unei piese dintrun ansamblu fatza de un alt obiect sau fatza de o alta piesa. ♦ Tranz. A inchide a intemnitza pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva in catushe. [Var.: zavorí vb. IV] Din zavor.

zavori [At: HOGASH DR. II 61 / V: ~ri / Pzi: ~rasc / E: zavor] 12 vtr (C. i. ushi portzi sau rar ferestre) A (se) incuia cu zavorul (1). 3 vt A bloca intentzionat cu ajutorul unui zavor (8) deplasarea unui organ mobil dintrun sistem tehnic fixandul intro anumita pozitzie. 4 vt A intemnitza. 5 vt (Pop) A incatusha. 6 vt (Pop) A fixa sulul razboiului de tzesut cu ajutorul zavorului (9).

zavori vb. IV. tr. 1 (compl. indica ushi portzi ferestre etc.) A incuia cu zavorul. Am zavorit imediat portitza (POP.). ◊ Fig. Dureri atzi zavorit sub glie (GOGA). 2 A bloca intentzionat cu ajutorul unui zavor deplasarea unui obiect sau a unei piese dintrun ansamblu fatza de un alt obiect sau fatza de o alta piesa fixindul intro anumita pozitzie. 3 (pop.) A baga a lega pe cineva in catushe in fiare. • prez.ind. asc. shi zavori vb. IV. /zavor + i.

ZAVORI zavorasc vb. IV. 1. Tranz. shi refl. A (se) incuia cu zavorul. ♦ Tranz. A bloca intentzionat cu ajutorul unui zavor deplasarea unui obiect sau a unei piese dintrun ansamblu fatza de un alt obiect sau fatza de o alta piesa. ♦ Tranz. A inchide a intemnitza pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva in catushe in fiare [Var.: zavorí vb. IV] Din zavor.

ZAVORÍ zavorasc vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la ushi la obloane etc. p. ext. la incaperi) A incuia cu zavorul. Sa arunce cu ce le cadea sub mina in obloanele groase de stejar care Nedelea avea grija sa le zavorasca bine pe dinauntru. GALAN Z. R. 211. Boier Stoicea intra shi el in casa prin ushile cele mari groase de o palma; le inchise le zavori shi incrucisha pe ele drugii de fier. GALACTION O I 52. ◊ Fig. Padurile arse de bruma toamnei zavorau orizontul cu portzi de arama. C. PETRESCU S. 190. Radu Comsha mai shtia intre dinshii inca o pricina care le zavora sufletul. id. i. I 21. ◊ Refl. (Despre persoane) Sa zavorit in odaia lui shi a spart toate vasele. PAS Z. I 31. ♦ A inchide a intemnitza (pe cineva). Putea dupa aceea maiorul Arghir sa inlocuiasca cravasha cu un bici... Sai lipseasca pe muncitori de hrana. Sai zavorasca iarashi pe cei mai cutezatori dintre ei in carcerele negre. PAS Z. IV 128. 2. (Popular) A lega (pe cineva) in fiare in catushe. In temnitza mie legat Cu miini in butuc bagat La picioare zavorit SHi cu lantzul pus de git. TEODORESCU P. P. 527. Varianta: zavorí (HOGASH M. N. 164 PASCULESCU L. P. 216) vb. IV.

ZAVORI zavorasc vb. IV. 1. Tranz. shi refl. A (se) incuia cu zavorul. ♦ Tranz. A inchide a intemnitza pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva in catushe in fiare. [Var.: zavorí vb. IV] Din zavor.

A ZAVORÍ ~asc tranz. 1) (ushi portzi obloane incaperi etc.) A incuia cu zavorul; a fereca. 2) (obiecte sau piese tehnice) A bloca intentzionat cu un zavor. 3) fam. (persoane) A pune la inchisoare; a baga in temnitza; a intemnitza; a inchide. 4) inv. (persoane) A pune in catushe; a incatusha. 5) (persoane) A separa intro incapere incuiata cu zavorul. /Din zavor

A SE ZAVORÍ ma ~asc intranz. (despre persoane) A se inchide intro incapere cu zavorul. /Din zavor

zavori vb. IV. v. zavori.

ZAVORÍ vb. IV. v. zavori.

zavorì v. a trage zavorul a inchide cu zavorul.

zavorắsc a í v. tr. (vsl. zavoriti zatvoriti a inchide. V. voresc 2). Incuĭ (cu zavoru).

zavorí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. zavorắsc imperf. 3 sg. zavorá perf. s. 3 sg. zavorí 1 pl. zavorata m.m.c.p. 3 sg. zavorase; conj. prez. 3 sa zavorásca; ger. zavorand; part. zavorat

zavorí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. zavorasc imperf. 3 sg. zavorá; conj. prez. 3 sg. shi pl. zavorásca

zavori (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. zavorasc conj. zavorasca imperf. zavora)

zavorasc.

ZAVORI vb. v. aresta detzine inchide intemnitza retzine.

ZAVORI vb. a (se) fereca a (se) inchide a (se) incuia. (A ~ o casa; sa ~ in casa.)

zavori vb. v. ARESTA. DETZINE. INCHIDE. INTEMNITZA. RETZINE.

ZAVORÍ vb. v. incuia.