ZAVORÍ zavorasc vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la ushi la obloane etc. p. ext. la incaperi) A incuia cu zavorul. Sa arunce cu ce le cadea sub mina in obloanele groase de stejar care Nedelea avea grija sa le zavorasca bine pe dinauntru. GALAN Z. R. 211. Boier Stoicea intra shi el in casa prin ushile cele mari groase de o palma; le inchise le zavori shi incrucisha pe ele drugii de fier. GALACTION O I 52. ◊ Fig. Padurile arse de bruma toamnei zavorau orizontul cu portzi de arama. C. PETRESCU S. 190. Radu Comsha mai shtia intre dinshii inca o pricina care le zavora sufletul. id. i. I 21. ◊ Refl. (Despre persoane) Sa zavorit in odaia lui shi a spart toate vasele. PAS Z. I 31. ♦ A inchide a intemnitza (pe cineva). Putea dupa aceea maiorul Arghir sa inlocuiasca cravasha cu un bici... Sai lipseasca pe muncitori de hrana. Sai zavorasca iarashi pe cei mai cutezatori dintre ei in carcerele negre. PAS Z. IV 128. 2. (Popular) A lega (pe cineva) in fiare in catushe. In temnitza mie legat Cu miini in butuc bagat La picioare zavorit SHi cu lantzul pus de git. TEODORESCU P. P. 527. Varianta: zavorí (HOGASH M. N. 164 PASCULESCU L. P. 216) vb. IV.