sacru² ~ra [At: HELIADE O. I 220 / Pl: ~ri ~re / E: lat sacrum] 1 a Care apartzine bisericii sau religiei (creshtine). 2 a Privitor la cultul religiei (creshtine). 3 a Specific bisericii sau religiei (creshtine). 4 a Care se considera a fi inzestrat cu harul divin. 5 a Sfant (9). 6 a (Is) Foc ~ Foc intretzinut permanent pe altarele zeilor. 7 a (Ias) Insufletzire. 8 a (Ias) Vocatzie. 9 a (Ias) Geniu (5). 10 sn Ceea ce este sacru² (3). 11 a Care impune un respect deosebit veneratzie. 12 a Care este deosebit de pretzios de important. 13 a Care nu poate fi vatamat de care nu te potzi atinge sau nu trebuie sa te atingi Si: intangibil inviolabil. 14 a Sfant (59). 15 a (Is) Monstru ~ Mare personalitate intrun domeniu mai ales artistic. 16 sn (Inv; ccr) Obiect sacru² (2).

SÁCRU A sacri e adj. 1. Cu caracter religios privitor la religie sau in legatura cu religia; sfint. Pictura sacra chiar dinsa aluneca adesea pe calea abuzului. CARAGIALE O. III 253. Dar ieshind din templul sacru lasa gindul lui sa cada. EMINESCU O. IV 116. In fundul golfului... era cetatea Astyra cu un templu al Dianei intro padure sacra. BOLINTINEANU O. 305. 2. Fig. Care inspira sentimente de veneratzie deosebit de onorat; scump. De la el am invatzat a privi cu atentzie shi cu pietate inspre depozitul sacru al literaturii populare. SADOVEANU E. 159. Ei bine! prin aceasta tractatul deveni el oare mai sacru? HASDEU I. V. 164. In zidurile mele oricine a patruns Devineun oaspe sacru. ALECSANDRI T. II 144. ◊ Foc sacru = entuziasm creator. Se poate crede k vreodata ce e foc sacru se va stinge? MACEDONSKI O. I 62.

SÁCRU A adj. 1. Cu caracter religios; sfant. ♦ Foc sacru = vocatzie talent. 2. (Fig.) Scump venerat. [< lat. sacer].

SÁCRU A I. adj. 1. cu caracter religios; sfant. ♦ foc sacru = (fig.) vocatzie talent. 2. (fig.) scump venerat. II. s. n. ceea ce transcende umanul ceea ce este dincolo de lumea fizica de profan. (< lat. sacer it. sacro)

SÁCRU ~a (~i ~e) 1) Care tzine de religie; propriu religiei. 2) Care inspira sentimente luminoase shi inaltzatoare; demn de veneratzie absoluta; sfant. [Sil. sacru] /<lat. sacer ~cra ~um

Sacru (Muntele) m. munte la N.E. de Roma unde plebeii se retrasera spre a scapa de tirania decemvirilor (sec. V a. Cr.).

sacru a. 1. care a primit consacrarea religioasa; 2. consacrat cultului: vase sacre; 3. fig. foc sacru entuziasm geniu; 4. care insufla un respect oarecum religios: persoana unui cetatzean roman era sacra; 5. se zice de lucrurile ce nu trebue divulgate sau atinse: depozit sacru. ║ n. ceeace e sacru; sacrul shi profanul.

* sácru a adj. (lat. sacer sacra sacrum). Sfint: vase sacre persoana sacra. Inviolabil de care nu e permis sa te atingĭ: persoana unuĭ cetatzean roman era sacra.

sácru (sacru) adj. m. pl. sácri; f. sácra pl. sácre

sácru adj. m. (sil. cru) pl. sacri; f. sg. sácra pl. sácre

SÁCRU adj. 1. v. sfant. 2. sfant (livr.) sacrat sacrosanct. (Scripturile ~.) 3. sfant solemn. (Un juramant ~.) 4. sfant. (Numele ~ al patriei.) 5. v. solemn. 6. v. inviolabil.

SACRU adj. 1. (BIS.) divin sacramental sfint. (Lucrurile ~.) 2. (BIS.) sfint (livr.) sacrat sacrosanct. (Scripturile ~.) 3. sfint solemn. (Un juramint ~.) 4. sfint. (Numele ~ al patriei.) 5. solemn (livr.) sacerdotal. (Importantza ~ a momentului.) 6. intangibil inviolabil sfint (livr.) sacramental sacrosanct (rar) sacral. (Drept ~.)

Sacru ≠ profan

SACRA POPULI LINGUA EST (lat.) limba poporului este sacra Seneca „Controversiae” 1 1 10.