venerat ~a a [At: GHICA S. 231 / Pl: ~atzi ~e / E: venera] 1 Caruia i se consacra un cult¹ religios. 2 Fatza de care se manifesta veneratzie (1). 2 Pretzuit cu respect profund shi cu afectziune.

venerat a adj. 1 Care este pretzuit cu respect profund shi cu afectziune. E privit... k scriitorul venerat al unui popor (BOGZA). 2 (relig.) Care este cinstit cu veneratzie cu un profund sentiment religios. La anumite ceasuri... trec pragul veneratului templu (ANG.). • pl. tzi te. /v. venera.

VENERÁT A veneratzi te adj. Respectat in mod deosebit; cinstit stimat. In patria lui [Maxim Gorki] e privit nu numai k scriitorul venerat al unui popor de doua sute de milioane de oameni ci shi k unul din ctitorii noii vietzi care a cuprins in tumultul ei paminturile batrinei Rusii. BOGZA M. S. 92.

VENERÁT adj. 1. v. preamarit. 2. v. adorat.

VENERAT adj. 1. laudat marit preainaltzat prealuminat preamarit preaslavit proslavit slavit (reg.) prealuminos (inv.) prealaudat preaseninat. (~te Doamne!) 2. adorat divinizat idolatrizat (inv.) cinstit. (Iubita ~.)