9 definiții pentru resimțământ
Explicative DEX
RESIMȚĂMẤNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. – Resimți + suf. -ământ (după fr. ressentiment).
RESIMȚĂMẤNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. – Resimți + suf. -ământ (după fr. ressentiment).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
resimțământ sn [At: GHICA, S. 644 / V: ~țem~, ~țim~ / Pl: ~e / E: fr ressentiment după simțământ] (Rar) Resentiment (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
resimțemânt sn vz resimțământ
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RESIMȚĂMÎ́NT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. (Atestat în forma resimțimînt) Oamenii... își înfrînară resimțimîntele. ODOBESCU, S. III 468. – Variantă: resimțimînt s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RESIMȚIMÎ́NT s. n. v. resimțămînt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
resimțămấnt (înv.) s. n., pl. resimțămínte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
resimțământ s. n., pl. resimțămínte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
RESIMȚĂMÂNT s. v. antipatie, aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
resimțămînt s. v. ANTIPATIE. AVERSIUNE. OSTILITATE. PORNIRE. REPULSIE. RESENTIMENT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
|  substantiv neutru (N10)   Surse flexiune: DOR  | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | 
 | 
 | 
| plural | 
 | 
 | |
| genitiv-dativ | singular | 
 | 
 | 
| plural | 
 | 
 | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
|  substantiv neutru (N10)  | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | 
 | 
 | 
| plural | 
 | 
 | |
| genitiv-dativ | singular | 
 | 
 | 
| plural | 
 | 
 | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
|  substantiv neutru (N10)  | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | 
 | 
 | 
| plural | 
 | 
 | |
| genitiv-dativ | singular | 
 | 
 | 
| plural | 
 | 
 | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  resimțământ, resimțămintesubstantiv neutru  
 -  1. Antipatie, aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: antipatie aversiune ostilitate pornire repulsie resentiment-  Oamenii... își înfrînară resimțimîntele. ODOBESCU, S. III 468. DLRLC
 
-  
etimologie:
-  Resimți + sufix -ământ DEX '98 DEX '09
-  ressentiment DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.