renume sn [At: HELIADE D. J. 67/5 / E: re¹ + nume cf fr renom] 12 Faima (34). 3 (Ila) Cu ~ Renumit.

RENÚME s. n. Nume bun reputatzie faima celebritate. V. glorie. Nimerise... momit de renumele bilciului din Riureni. GALACTION O. I 274. Nash vrea sa am mariri desherte Nam nici o sete de renume. MACEDONSKI O. I 66. Ne dase nume de curcani Un hitru bun de glume; Noi am schimbat linga Balcani Porecla in renume!. ALECSANDRI P. A. 204.

RENÚME s.n. Nume bun faima reputatzie celebritate. ♦ Cu renume = renumit celebru. [Pl. invar. / < fr. renom dupa nume].

RENÚME s. n. nume bun faima reputatzie celebritate. (dupa fr. renom)

RENÚME n. Apreciere publica inalta (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calitatzi deosebite; slava; faima; reputatzie; popularitate. /<fr. renom

renume m. nume bun reputatziune celebritate.

*renúme n. pl. tot asha (re shi nume dupa fr. renom). Nume bun nume glorios celebritate: noĭ am schimbat linga Balcanĭ porecla in renume (Al.). Reputatziune: renume urit.

renúme s. n. art. renúmele

renúme s. n.

RENÚME s. 1. v. celebritate. 2. v. faima. 3. v. popularitate. 4. v. veste. 5. v. reputatzie.

RENUME s. 1. celebritate faima glorie prestigiu reputatzie (fig.) stralucire. (SHia cishtigat un ~ fara precedent.) 2. faima notorietate prestigiu reputatzie vaza (inv.) vilva. (Un medic de ~.) 3. faima popularitate reputatzie (inv.) poporalitate (fig.) priza. (Se bucura de oarecare ~.) 4. faima veste (rar) pomina. (Ia mers ~ pretutindeni.) 5. faima nume reputatzie. (Se bucura de ~ rau.)