14 definiții pentru otânji

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OTÂNJÍ, otânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lovi tare pe cineva; a bate. – Et. nec.

OTÂNJÍ, otânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lovi tare pe cineva; a bate. – Et. nec.

otânji vt [At: CREANGĂ, A. 107 / V: (reg) otingi, ~nci / Pzi: ~jesc / E: nct] (Reg) A lovi tare pe cineva cu o nuia, cu o bâtă etc. Si: a bate, a (pfm) cotonogi.

A OTÂNJÍ ~ésc tranz. pop. A lovi tare (cu un băț, cu o despicătură etc.). /Orig. nec.

otânjì v. Mold. a ologi în bătaie: acuș te oiu otânji cu ceva CR. [Cf. otinci, a se obosi = slav. OTĬNĬČATI, a se extenua].

otânci2 v vz otânji

otingi v vz otânji

OTÎNJÍ, otînjesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A lovi tare; a bate. V. cotonogi. N-apucă să isprăvească vorba, căci plutașul cel tînăr se apropie, ridicînd bîta să-l otînjească. DUNĂREANU, CH. 136. Încă te obrăznicești? Acuș te-oi otînji cu ceva, de nu te-i putea hrăni în toată viața. CREANGĂ, A. 107.

cotrocésc v. tr. (d. cotroc. Cp. cu scotocesc și cotropesc). Vest. Acoper, învălesc. Scotocesc: Cu cine aĭ lăsat casa? – Goală, cu ușile deschise. Barem să nu le spargă de vor s’o cotropească (Vl., VR. 1924, 9, 287). – Și -oșesc scotocesc (Vc.); cotîrcesc, învălesc (Gorj), otînjesc (Arg.).

otînjésc v. tr. (var. din otîncesc supt infl. luĭ tînjesc). Mold. Trans. Olt. Iron. Lovesc răŭ cu ceva peste șale saŭ aĭurea: la otînjit c’un cĭomag. – În Munt. otîncesc, în Mold. nord. și tăunjesc și tăuzesc (cp. cu tăujer).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

otânjí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otânjésc, imperf. 3 sg. otânjeá; conj. prez. 3 otânjeáscă

otânjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otânjésc, imperf. 3 sg. otânjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. otânjeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OTÂNJÍ vb. v. snopi, stâlci.

otînji vb. v. SNOPI. STÎLCI.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

otânji, otânjesc v. t. (reg.) a bate, a desfigura în bătaie

Intrare: otânji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • otânji
  • otânjire
  • otânjit
  • otânjitu‑
  • otânjind
  • otânjindu‑
singular plural
  • otânjește
  • otânjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • otânjesc
(să)
  • otânjesc
  • otânjeam
  • otânjii
  • otânjisem
a II-a (tu)
  • otânjești
(să)
  • otânjești
  • otânjeai
  • otânjiși
  • otânjiseși
a III-a (el, ea)
  • otânjește
(să)
  • otânjească
  • otânjea
  • otânji
  • otânjise
plural I (noi)
  • otânjim
(să)
  • otânjim
  • otânjeam
  • otânjirăm
  • otânjiserăm
  • otânjisem
a II-a (voi)
  • otânjiți
(să)
  • otânjiți
  • otânjeați
  • otânjirăți
  • otânjiserăți
  • otânjiseți
a III-a (ei, ele)
  • otânjesc
(să)
  • otânjească
  • otânjeau
  • otânji
  • otânjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

otânji, otânjescverb

  • 1. regional A lovi tare pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote N-apucă să isprăvească vorba, căci plutașul cel tînăr se apropie, ridicînd bîta să-l otînjească. DUNĂREANU, CH. 136. DLRLC
    • format_quote Încă te obrăznicești? Acuș te-oi otînji cu ceva, de nu te-i putea hrăni în toată viața. CREANGĂ, A. 107. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.