opțiuni
  • info

16 definiții pentru nătăfleț (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂTĂFLÉȚ, -EÁȚĂ, nătăfleți, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșală[1] cu ușurință toți; p. ext. (om) prost, tont, nătâng. [Var.: nătăfléte adj., s. m.] – Probabil contaminare între nătărău și fleț. corectată

  1. Corectat în text forma incorectă înșeală. — Matei Gall

NĂTĂFLÉȚ, -EÁȚĂ, nătăfleți, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșală[1] cu ușurință toți; p. ext. (om) prost, tont, nătâng. [Var.: nătăfléte adj., s. m.] – Probabil contaminare între nătărău și fleț. corectată

nătăfleț, ~eață a [At: MUMULEANU, C. 122/22 / V: năflete, (reg) nataf~, natraf~ a, năflâteț, năfletec[1], nătăflete, ~tif~, neteflețe[2] a (lpl), nitoflețe[3] a / Pl: ~i, ~e / E: ctm nătărău și fleț] 1-2 smf, a (Persoană) lipsită de istețime. 3-4 smf, a (Persoană) care nu știe să se descurce. 5-6 smf, a (Persoană) care poate fi înșelată ușor. 7-8 smf, a (Pex) Nătărău (1-2). 9 a (Trs; d. lemne; îf năfletec) Care nu este șlefuit. 10 a (Trs; fig; d. oameni) Aspru. 11 a (Trs; fig; d. oameni) Dur. 12 a (Trs; fig; d. oameni) Mojic.

  1. În referința încrucișată cuvântul este accentuat: năfletec — LauraGellner
  2. Referința încrucișată consemnează forma neteflete — cata
  3. Referința încrucișată recomandă ca variantă forma nitoflete — LauraGellner

NĂTĂFLÉȚ, -EÁȚĂ, nătăfleți, -e, adj. Prost, tont, prostănac, nătărău; nătîng, gogoman. Să-l certe, să-l ocărască... Nerod, nătărău făcîndu-l, nătăfleț, guguman, prost. PANN, P. V. III 127. D-o fi vrun drumeț Prost și nătăfleț, O palmă să-i dați... Slobod să-l lăsați. TEODORESCU, P. P. 493. ◊ (Substantivat, forma feminină fiind adesea folosită pentru a desemna o persoană de sex masculin) Aș fi o nătăfleață să dau cu piciorul norocului. REBREANU, I. 54. Pică pară mălăiață, în gura lui nătăfleață, se spune despre omul care așteaptă să-i vină toate de-a gata, fără nici o osteneală din partea lui. – Variantă: nătăfléte (ISPIRESCU, la CADE) adj. m.

NĂTĂFLÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) și substantival Care nu se poate descurca în împrejurările vieții; care poate fi lesne păcălit. /Probabil prin contaminare între nătărău + fleț

nătăfleț a. și m. gogoman, nerod. [Origină necunoscută].

nătăfléț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (cp. cu natrafleț). Gogoman, mare prost. S.m. Om prost. Cazĭ pară mălăĭață, în gura luĭ nătăfleață, locuțiune aplicată unuĭ prost și leneș care așteaptă să-ĭ vie cîștigu fără să muncească.

NĂTĂFLÉTE adj.[1], s. m. v. nătăfleț.

  1. Deși nu se precizează, considerăm că adjectivul este doar masculin. — gall

NĂTĂFLÉTE adj.[1], s. m. v. nătăfleț.

nătăflete am vz nătăfleț corectată

nătifleț a vz nătăfleț

neteflete[1] ap vz nătăfleț

  1. Definiția principală recomandă ca variantă forma neteflețe — LauraGellner

nitoflete[1] a vz nătăfleț

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: nitoflețe — LauraGellner

NĂTĂFLÉTE adj. m. v. nătăfleț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăfléț adj. m., s. m. (sil. -fleț), pl. nătăfléți; f. sg. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂTĂFLÉȚ adj., s. v. prost.

nătăfleț adj., s. bleg, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec.

Intrare: nătăfleț (adj.)
nătăfleț1 (adj.) adjectiv
  • silabație: nă-tă-fleț info
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătăfleț
  • nătăflețul
  • nătăflețu‑
  • nătăfleață
  • nătăfleața
plural
  • nătăfleți
  • nătăfleții
  • nătăflețe
  • nătăflețele
genitiv-dativ singular
  • nătăfleț
  • nătăflețului
  • nătăflețe
  • nătăfleței
plural
  • nătăfleți
  • nătăfleților
  • nătăflețe
  • nătăflețelor
vocativ singular — —
plural — —
nătăflete1 (adj.) adjectiv masculin
adjectiv masculin (AM46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătăflete
  • nătăfletele
plural
  • nătăfleți
  • nătăfleții
genitiv-dativ singular
  • nătăflete
  • nătăfletelui
plural
  • nătăfleți
  • nătăfleților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nătăfleț, nătăflețisubstantiv masculin
nătăfleață, nătăflețesubstantiv feminin
nătăfleț, nătăfleațăadjectiv

  • 1. (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșală cu ușurință toți. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. prin extensiune (Om) prost, tont, nătâng. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: gogoman nătâng nătărău prost prostănac tont
      • format_quote Să-l certe, să-l ocărască... Nerod, nătărău făcîndu-l, nătăfleț, guguman, prost. PANN, P. V. III 127. DLRLC
      • format_quote D-o fi vrun drumeț Prost și nătăfleț, O palmă să-i dați... Slobod să-l lăsați. TEODORESCU, P. P. 493. DLRLC
      • format_quote Aș fi o nătăfleață să dau cu piciorul norocului. REBREANU, I. 54. DLRLC
      • format_quote expresie Pică pară mălăiață, în gura lui nătăfleață, se spune despre omul care așteaptă să-i vină toate de-a gata, fără nici o osteneală din partea lui. DLRLC
      • comentariu Forma feminină este adesea folosită pentru a desemna o persoană de sex masculin. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.