NEDRÉPT, NEDREÁPTĂ, nedrepți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ◊ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = în mod silnic, samavolnic; în mod neîntemeiat, fără temei. 2. (Înv.; gram.; despre complemente sau propoziții completive) Indirect. – Pref. ne- + drept.

nedrept, ~eaptă [At: PSALT 62 / V: (înv) ~derept, ~dirept / Pl: ~pți, ~e / E: ne- + drept] 1 a (D. oameni) Care nu este drept cu semenii săi. 2 a (D. oameni) Care judecă și apreciază în mod subiectiv pe cineva, aducându-i prejudicii morale sau materiale. 3 a (D. oameni) Care nu vrea să recunoască dreptatea cuiva. 4 a (D. oameni) Care nedreptățește pe cineva. 5 a (Bis) Păcătos. 6 a (Înv; îs) Mărturie ~eaptă Martor mincinos. 7 a (Înv; îas) Sperjur. 8 a Care aparține unui om nedrept . 9 a Comis de un om nedrept (1). 10 a Care trădează pe un om nedrept (1). 11 a Care arată lipsă de obiectivitate a cuiva Si: subiectiv. 12 a Care nedreptățește pe cineva, aducându-i prejudicii morale sau materiale. 13 a Care nu este conform cu principiile de dreptate, de obiectivitate sau de cinste. 14 a (Îs) Război ~ Război purtat pentru anexiuni, pentru cotropirea, jefuirea și subjugarea altor popoare. 15 av (Îvr) (Cu sens de superlativ) Extrem de... 16 sn (Îlav) Pe (sau, înv, cu) ~ sau (pop) pe (sau cu) ~ul sau (nob) prin ~ În mod silnic Si: samavolnic. 17 sn (Îal) În mod subiectiv, nedreptățind pe alții. 18 sn (Îal) În mod neîntemeiat. 19 a (Îvr, d. lucruri materiale) Care este însușit, agonisit în mod incorect, abuziv. 20 a (Grm; înv; îs) Complement ~ Complement indirect. 21 a (Grm; înv; îs) Cădere ~eaptă Caz oblic.

NEDRÉPT, NEDREÁPTĂ, nedrepți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ◊ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = în mod silnic, samavolnic; în mod neîntemeiat, fără temei. 2. (Înv.; gram.; despre complemente sau propoziții completive) Indirect. – Ne- + drept.

NEDRÉPT¹ s. n. (Numai în loc. adv.) Pe nedrept sau pe (mai rar cu) nedreptul = în mod nedrept, comițîndu-se o nedreptate; samavolnic. Era în ochii lui durere, spaimă, jignire de om care se vede... învinovățit pe nedrept. GALAN, B. I 262. Bani agonisiți cu nedreptul. SBIERA, P. 4. El se jura că pe nedrept îl bănuiește. CARAGIALE, O. III 34. Cu nedreptul i le luase. NEGRUZZI, S. II 147.

NEDRÉPT², -EÁPTĂ, nedrepți, -te, adj. Care nu este drept sau conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal, nejust. Dar acum, nedreapta rînduială Ce-a ținut pe Creangă-n sărăcie în bojdeuca lui din Sărărie E chemată azi la socoteală. D. BOTEZ, F. S. 34. Se găsea nedrept în chipul prea aspru cu care judeca lumea. VLAHUȚĂ, O. A. I 103. Zdrobiți orînduiala cea crudă și nedreaptă, Ce lumea o împarte în mizeri și bogați! EMINESCU, O. I 60. ◊ Complement nedrept = complement indirect, v. indirect.

NEDRÉPT ~eáptă (~épți, ~épte) (negativ de la drept): Pe ~ în mod arbitrar; fără temei. /ne- + drept

nedrept a. care nu e drept: sentință nedreaptă. ║ n. ceeace e nedrept.

nedrépt, -eáptă adj. adj., pl. f. epte. Care nu e drept, injust. Pe nedrept, fără dreptate: a condamna pe nedrept.

nederept, ~eaptă a vz nedrept

nedirept, ~eaptă a vz nedrept

nedrépt¹ (ne-drept) adj. m., pl. nedrépți; f. nedreáptă, pl. nedrépte

*nedrépt² (pe ~) (ne-drept) loc. adv.

nedrépt adj. m. (sil. -drept), pl. nedrépți; f. sg. nedreáptă, pl. nedrépte

pe nedrépt loc. adv. (sil. -drept)

NEDRÉPT adj. 1. (înv. și reg. fig.) strâmb. (Om ~.) 2. inechitabil, injust, neechitabil, nejust, (livr.) inic. (O măsură ~.)

NEDRÉPT adj. v. indirect.

NEDREPT adj. 1. (înv. și reg. fig.) strîmb. (Om ~.) 2. inechitabil, injust, neechitabil, (livr.) inic. (O măsură ~.)

nedrept adj. v. INDIRECT.

NEDRÉPT, -EÁPTĂ adj. (< drept) adj. 1. (Și adv.) Care nu este conform cu dreptatea; inechitabil; incorect, injust; ilegal. ◊ (Dr.) Nedreaptă luare = infracțiune care constă în folosirea de către un funcționar, în exercițiul funcțiunii, a oricăror mijloace pentru a determina o persoană să-i dea o sumă de bani sau un alt lucru, pretinzând că-i este datorată. ◊ (Substantivat, n.) Pe nedrept(ul) = fără nici un drept, în mod samavolnic, abuziv. 3. (GRAM.; despre complemente și propoziții completive) Indirect.