mugur sm [At: CORESI EV. 100 / V: ~e / Pl: ~i / E: cf alb mugull] 1 Organ complex al plantelor superioare format din varful vegetativ shi din frunze tinere acoperite de frunzulitze solzoase. 2 (Reg; ie) A fi k ~ul brumat A fi trist posomorat. 3 (Fig) Copil. 4 (Fig) Urmash. 5 (Reg) Boboc de floare. 6 (Pex) Floare de salcie de papura de alun. 7 (Pex) Mladitza. 8 Extremitate rotunjita a anumitor organe sau partzi ale corpului animalelor Vz varf. 9 Excrescentza mica de natura patologica formata pe unele organe. 10 Parte a pieptului dintre picioarele de dinainte la vite la cerb la caprioara shi la alte animale salbatice.

MÚGUR muguri s. m. 1. Organ complex al plantelor invelit cu solzi acoperitori shi contzinind in interior un ax frunzulitze sau flori in formatzie aparate de uscaciune shi de ger. Mugurii de ieri tari k margaritarele sau desfacut shin locul fiecaruia joaca o creanga noua gingasha cu frunzele diafane. ARGHEZI P. T. 21. [Frunza] sa desfacut din mugur intro dimineatza calda a inceputului de primavara. GIRLEANU L. 40. Mugurii pe creanga se vad imbobocind. ALECSANDRI O. 174. ◊ Fig. Marele preot injunghia un berbecutz alb shi cretz cu mugurii cornitzelor abia rotunzite sub blana fruntzii. C. PETRESCU R. DR. 56. ♦ Fig. Copil progenitura. Pe mama o maritase repede bunica.. vrusese sa ramina numai cu baiatul cel mic singurul carei era drag dintre mugurii ei. STANCU D. 6. 2. Excrescentza mica de natura patologica pe unele organe. Muguri laringieni. 3. Partea pieptului dintre picioarele de dinainte la vinat (cerb caprioara capra neagra) shi la cornutele domestice. Varianta: múgure s. m.

MÚGUR ~i m. Organ al plantelor superioare din care se dezvolta ramurile frunzele sau florile. /cf. alb. mugull

múgur m. (alb. mugulĭ mugur). Boboc din care se dezvolta frunzele.

mugure sm vz mugur

mugurel sm [At: SHEZ. XX 119 / V: (reg) muhu~ / Pl: ~ei (reg sn) ~e / E: mugur + el] 116 (SHhp) Mugurash (116). 17 (Reg) Motiv decorativ cu care se impodobesc fetzele cojoacelor ale pieptarelor etc. 18 (Reg) Parte mai curata mai aleasa a fainii Vz lamura.

mugure m. prima desvoltare a plantelor spre a scoate flori frunze: pomii sunt plini de muguri. [Albanez MUGULĬ].

múgur s. m. pl. múguri

múgur s. m. pl. múguri

mugur

mugure.

MÚGUR s. (BOT.) ochi (prin Ban. shi Transilv.) pup. (~ la vitza de vie.)

MÚGUR s. v. ament.

MUGUR s. (BOT.) ochi (prin Ban. shi Transilv.) pup. (~ la vitza de vie.)

mugur s. v. AMENT.

múgur (múguri) s. m. Boboc. Megl. mugur. Probabil de la muc pl. mucuri cu sing. reconstituit dupa pl. Semantismul se explica prin asemanarea mugurului cu fitilul de luminare; pentru alterarea consonantismului cf. sting vitreg. Dupa Philippide Principii 49 direct din lat. *mūcŭlus. Pare mai putzin probabila der. din daca (Hasdeu Cuv. din Batrini I 294) din alb. mugulj (Philippide II 724; Tiktin; Rosetti II 119) sau dintrun idiom anterior indoeurop. (Lahovary 338). Der. muguros adj. (cu multzi muguri); mugura (var. inmuguri) vb. (a face muguri). Din rom. provin ngr. μοῦγϰρος (Meyer Neugr. St. II 76; Murnu Lehnw. 32 shi probabil cel din albaneza).

Mugur George I. (18531889) compozitor dirijor de coruri bisericeshti shi prof. de muzica in Bucureshti. A compus muzica instrumentala vocala shi corala (Imnele serviciului divin 1885; heruvice shi alte cantari religioase) precum shi lucrari didactice.

MUGUR Vlad (19272001 n. Bucureshti) regizor roman de teatru. Prof. univ. la Bucureshti. Unul dintre promotorii mishcarii de modernizare a teatrului romanesc din anii ’60’70. Spectacole de rezonantza europeana („Visul unei noptzi de vara” „Hamlet” de Shakespeare „Mincinosul” „Sluga la doi stapani” de Goldoni „Caligula” de A. Camus „Asha este (daca vi se pare)” de L. Pirandello). Repertoriul clasic in viziuni scenice moderne rafinamentul imagistic performantzele actoriceshti predilectzia pentru masca shi „teatru in teatru” sunt elemente de coeziune ale stilului cei poarta numele. In 1971 emigreaza in strainatate unde ishi continua activitatea (a condus Teatrul din München 19821987).