miji¹ [At: PSALT. HUR. 14^v/18 / V: (reg) am~ (cscj) mija / Pzi: ~jesc / E: bg мижа] 12 vti (C. i. ochii) A inchide pe jumatate strangand pleoapele pentru a vedea mai bine sau pentru a se deprinde cu lumina ori cu intunericul. 3 vt (Pex) A tzine pleoapele intredeschise. 4 vt (Fig; inv) A lumina la minte Si: (inv) a calauzi a indruma a inmandri 5 vi (D. ochi) A se face mici sau a se inchide de somn. 6 vi (Rar; d. oameni) A adormi. 7 vi (Reg; d. ochi) A se impaienjeni. 8 vi (La jocul mija) A inchide sau ashi acoperi ochii pentru a nu vedea unde se ascund ceilaltzi jucatori. 9 vi (D. obiecte sau fenomene luminoase) A incepe sa fie vizibil Si: a aparea a se arata a se ivi. 10 vi (Spc; d. plante) A rasari. 11 virp (ie) A (se) ~ de ziua sau a ~ zorile (sau rar zorii ziua etc.) A se face ziua. 12 vi (Ie) A ~ a primavara A aparea primele semne de primavara. 13 vi (Ie) A ~ a ras (sau a rade) A surade. 14 vi (Ie) A ~ (sau ai ~ cuiva) mustatza (sau mustacioara tuleiele) A incepe sai creasca unui tanar mustatza. 15 vi (Fig; iae) A fi pe punctul de a deveni barbat. 16 vi (D. foc) A mocni.

miji² v vz maji

MIJÍ mijesc vb. IV. Intranz. 1. A aparea a incepe sa se vada a se ivi a licari. Pe fetzele tuturor vedeai mijind o duioshie inseninata de nadejde. BUJOR S. 104. Dimprejurul alb al bratzului ei mijeau cu scinteieri palideroshii boabele mari ale unei bratzari de margean. HOGASH M. N. 20. ◊ Fig. Intreg spectacolul parea de inmormintare trist dar in el mijea un inceput de rascoala. SAHIA N. 92. In mintea mea aburita mijea frica. M. I. CARAGIALE C. 8. ◊ Expr. A miji de ziua = a se face ziua a se crapa de ziua. Mijea de ziua cu lumina sfioasa shi intirziata de norishori. POPA V. 126. Se trezi pe cind mijea de ziua. EMINESCU N. 20. ◊ (Refl. impers.) Se tot urca voiniceshte Doara culmea va suio Pe cind so miji de ziua. EMINESCU L. P. 122. Se porni... cind abia se miji de ziua shi ajunse deodata cu zorile. ODOBESCU S. III 186. ♦ (Cu determinari introduse prin prep. «a») A prinde sa. Kira mijind a ris raspunde... DELAVRANCEA S. 167. Frunza verde de sacara Cind mijeshtea primavara SHi cind vin berzelen tzara. SHEZ. VII 44. 2. (Despre iarba frunze muguri etc.) A rasari a ieshi a incoltzi. Pe grinduri mijea coltzul ierbii. SANDUALDEA U. P. 220. Verdeatza a prins sa mijeasca pretutindeni shi negrul crengilor sa lege frunza. ANGHELIOSIF C. L. 123. ◊ (Despre mustatzi) Era intre 19 shi 20 de ani; mustatza i mijea. BUJOR S. 22. Mustacioara i mijeshte. TEODORESCU P. P. 306. 3. (Rar) A face ochii mici a stringe pleoapele spre a vedea mai bine sau spre a se deprinde cu lumina ori cu intunericul. Adormind stranuta indata shi miji din ochi; deshi nu era inca destula lumina vazu k se afla in mijlocul unei odai mari. CARAGIALE O. III 67. ◊ Tranz. Cu cit mijesc ochii mai tare cu atit batrina mea prietina apare mai limpede intre cei patru salcimi venerabili. CARAGIALE O. II 98. ♦ (Despre ochi) A se face mici a se inchide a se impaienjeni (de somn sau de oboseala); a clipoci. Ochii i mijeau obositzi shi tulburi sufla greu. VLAHUTZA O. A. 105. 4. (La unele jocuri de copii) A sta cu ochii inchishi sau legatzi in timp ce ceilaltzi se ascund ascund un obiect etc. Cine mijeshte? Varianta: (rar) amijí (SBIERA P. 100) vb. IV.

A MIJÍ ~ésc 1. intranz. 1) A incepe sa capete contururi precise; a deveni treptat vizibil. * ~ de ziua a se face ziua; a se lumina de ziua. A(i) ~ (cuiva) mustatza a incepe sa(i) creasca (cuiva) mustatza. 2) (despre plante) A ieshi din pamant (dupa incoltzire); a rasari. 3) A privi cu ochii pe jumatate inchishi (pentru a vedea mai bine sau pentru a se acomoda la un nou mediu). 2. tranz. (ochii) A inchide pe jumatate. /<bulg. miža

mijì v. 1. a inchide ochii pe jumatate: mijeshte sa nu vaza PANN; 2. a incepe sa se iveasca: abia i mijia mustatza; fig. mijeshte shoapta unor tainice doruri. 3. a se revarsa de zori: cand va miji de ziua NEGR. [Slav. MIJATI a inchide ochii].

mija v vz miji¹

AMIJÍ vb. IV v. miji.

amijésc V. mijesc.

mijésc shi (est) amijésc v. intr. (vsl. mižatĭ mizati migati a miji mignonti a clipi a face cu ochĭu. V. mica 1 jumesc). Inchid ochiĭ putzin k omu somnoros. Inchid ochiĭ saŭ imĭ ascund capu k sa nu vad unde se ascund ceĭlaltzĭ copiĭ in jocu dea mija. Incep sa ma arat ma ivesc abea: mijesc zorile mijeshte ĭarba iĭ mijeshte mustatza. Dea mijitele dea mija dea ascunsu. SHi se (a)mijeshte de ziŭa (est) incep sa apara zorile.

mijí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. mijésc imperf. 3 sg. mijeá; conj. prez. 3 sa mijeásca

mijí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. mijésc imperf. 3 sg. mijeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. mijeásca

miji (conj. mijeasca)

MIJÍ vb. 1. v. aparea. 2. v. germina.

MIJÍ vb. v. calauzi conduce dirija ghida indruma povatzui sfatui.

MIJI vb. 1. a aparea a se arata a se ivi (reg.) a (se) itzi a (se) slomni. (Au ~ zorii.) 2. (BOT.) a germina a ieshi a incoltzi a rasari. (Plantele au ~.)

miji vb. v. CALAUZI. CONDUCE. DIRIJA. GHIDA. INDRUMA. POVATZUI. SFATUI.

mijí (mijésc mijít) vb. 1. A clipi a intredeschide ochii ai inchide pe jumatate. 2. A dormita. 3. A inchide ochii in jocul dea baba oarba. 4. A se ivi a se lumina de ziua. 5. (Refl.) (Despre mustatza plante) A incepe sa creasca. Var. amiji umezi. Megl. mijǫs. Sl. mižati „a inchide ochii” (Miklosich Slaw. Elem. 31; Cihac II 195; Berneker II 56; Graur BL VI 172) cf. bg. mižja zamižavam (› amiji) sl. omežati (› umezi) sb. cr. mižiti rus. smežiti (Vasmer II 113). Cf. mica. Der. mija s. f. (closhca); mijoarca s. f. (Bucov. closhca); mijitor adj. (care se iveshte); mijos adj. (care clipeshte); miza s. f. (sens nesigur; ceva ce abia mijeshte ceva nesemnificativ) sec. XVII inv. folosit o singura data de Dosoftei.