isca [At: (a. 1814) URICARIUL IV 304/15 / V: es~ ies~ ines~ / Pzi: isc / E: bg искам] 12 vrt (A lua fiintza sau) a face sa ia fiintza. 34 vrt (A aparea pe neashteptate sau) a face sa apara. 5 vt (Pex) A nascoci.

ISCÁ isc vb. I. Refl. A aparea a se ivi a se produce a incepe. Curind intre focurile atzitzaten pripa sau iscat vorbe shoapte risete amestecate cu sforaitul domol al apei din ceaune. GALAN Z. R. 370. Cind se isca sfada intre dinshii la acest imparat mergeau mai intii la judecata. ISPIRESCU L. 183. ◊ (Rar despre oameni) Bogat e izvorul oamenilor!... In locul celor ce pleaca se isca altzii k din pamint. STANCU D. 411. ♦ Tranz. A face sa se iveasca a provoca. Birnova cu Lie shi cu Ispas iscasera larma cea cumplita pe ulitzele tirgului. SADOVEANU O. VII 99. Plecarea lui... a iscat un mic scandal. VLAHUTZA O. A. 100. Din toate chestiile cite sau discutat de la glorioasele evenimente din 11 iunie incoa cea mai grea cea mai delicata shi totdeodata aceea care a iscat mai multe patimi in tzara este fara indoiala chestia da face pe tzaran proprietar. BALCESCU O. I 233. ◊ Fig. Pe colinele cu lanuri Lin lumina plouan ore Vintul isca vechi aleanuri. BENIUC V. 51. ♦ Tranz. (Neobishnuit) A da la iveala a arata. Luna shia iscat iar secerea galbena deasupra dealului Zvorishtii. GALAN Z. R. 378.

A ISCÁ isc tranz. 1) A face sa se ishte. 2) A face sa se produca; a avea drept efect; a pricinui; a provoca; a produce; a cauza. /<bulg. iskam

A SE ISCÁ ma isc intranz. Ashi face brusc aparitzia; a se lasa vazut pe neashteptate; a aparea; a se arata; a se ivi. /<bulg. iskam

iscà v. a proveni pe neashteptate a se manifesta dintr’odata: se isca cearta intre ei. [Cf. slav. ISKATI a cerceta].

esca v vz isca

iesca v vz isca

esc (ma) V. isc (ma).

isc a á v. tr. (vsl. iskati a cauta iziskati a cere a reclama; sirb. iskati rus. iskatĭ). Pricinuĭesc (rar): a isca o trebuintza. V. refl. Ma ivesc ma stirnesc ma produc deodata (vorbind de ceva raŭ): s’a iscat o furtuna o cearta. Vechĭ shi a se esca shi inesca.

iscá (a ~) vb. ind. prez. 3 ísca; conj. prez. 3 sa íshte

iscá vb. ind. prez. 3 sg. ísca; conj. prez. 3 sg. shi pl. íshte

isc ishti 2 ishte 3 conj.

ISCÁ vb. 1. v. starni. 2. v. provoca. 3. v. dezlantzui. 4. a aparea a se ivi a incepe a se porni a se produce a se starni (inv. shi reg.) a se scociori (fig.) a se nashte. (Sa ~ din senin o furtuna.)

ISCA vb. 1. a cauza a declansha a determina a dezlantzui a genera a nashte a pricinui a prilejui a produce a provoca a stirni (inv. shi reg.) a scorni (inv.) a pricini a prileji. (Atitudinea lui a ~ discutzii furtunoase.) 2. a nashte a produce a provoca a ridica a stirni. (Cartea a ~ multe obiectzii.) 3. a se declansha a se dezlantzui a izbucni a (se) porni a se stirni (rar) a se pravali (inv. shi reg.) a se dezlega a se scorni (inv.) a se scula a se sparge a sta (fig.) a se aprinde. (Sa ~ un conflict.) 4. a aparea a se ivi a incepe a se porni a se produce a se stirni (inv. shi reg.) a se scociori (fig.) a se nashte. (Sa ~ din senin o furtuna.)

iscá (ísc iscát) vb. refl. 1. (Cu pron. in dat.) A se i nazari cuiva ai trece prin minte. 2. A se produce a se intimpla a se ivi. 3. (Tranz.) A produce a provoca. Sl. iskati „a dori” prin intermediul bg. iska mi se „am chef de” (Candrea; DAR; cf. Cihac II 149). Este greshita parerea lui Tiktin care pleaca de la iasca › *iesca „a aprinde”.