Definitzia cu ID-ul 499968:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
iscá (ísc iscát) vb. refl. 1. (Cu pron. in dat.) A se i nazari cuiva ai trece prin minte. 2. A se produce a se intimpla a se ivi. 3. (Tranz.) A produce a provoca. Sl. iskati „a dori” prin intermediul bg. iska mi se „am chef de” (Candrea; DAR; cf. Cihac II 149). Este greshita parerea lui Tiktin care pleaca de la iasca › *iesca „a aprinde”.