incet ~eata [At: NECULCE ap. LET. II 374/7 / V: (ivr) cet ceata / Pl: ~etzi ~e / E: ml *qu(i)etus a um] 1 a (D. mishcari actziuni; ioc iute repede) Cu viteza redusa Si: domol lin linishtit. 2 a (D. oameni) Care reactzioneaza cu intarziere. 3 a Delicat. 4 a (D. timp) Care trece greu. 5 a (D. oameni) Care face ceva in ritm lent. 6 a (D. judecata gandire) Care ratzioneaza cu greutate. 7 s (Inv) Linishte. 8 s (Inv) Vreme linishtita. 9 av Fara graba Si: alene pe nesimtzite potolit. 10 av (Exclamativ; ie) Incet! incet (domnule)! Nu te infuria. 1112 av (Ilav) ~~ sau cu ~ul cu ~ul ori ul cu ~ul (inv) pre ~(ul) sau pren~() ori prin cet(ul) sau pe ~ul (Treptat shi) cu mare atentzie. 1314 a av (D. sunete melodii etc.) (Care este) cu intensitate scazuta abia auzit. 15 av In surdina. 16 av Cu glas coborat Si: molcom. 17 a Bland. 18 a Pashnic.

INCÉT² EÁTA incetzi te adj. 1. Linishtit lin domol. Hora e inceata. DELAVRANCEA la TDRG. Pe undele incete ishi mishca leganate Corabii invechite scheletele de lemn. EMINESCU O. I 63. ♦ (Despre persoane shi manifestarile lor) Care se mishca sau gindeshte cu greutate; greoi. Era cam incet la cap shi nar fi shtiut raspunde deshi un raspuns este. DUMITRIU P. F. 22. Intro gindire inceata shi greoaie imi analizez simtzurile. BART S. M. 17. 2. (Despre sunete melodii etc.) Cu o slaba sonoritate abia auzit. Inceata melodia parea mai mult un murmur abia intzeles al firii. MIHALE O. 159. Numai frinturi de glasuri mai picurau k din necunoscut incete rare. SADOVEANU O. I 354. Miros lumina shi un cintec nesfirshit incet dulce... imbatau gradina. EMINESCU N. 8.

INCÉT² inceáta (~tzi ~te) 1) Care se produce fara graba; lin; domol. Scurgere inceata. 2) (despre persoane shi despre manifestarile lor) Care vadeshte lipsa de iutzeala de repeziciune; domol. Mishcari ~te. 3) (despre sunete voce etc.) Care are intensitate redusa; care abia se aude; lipsit de sonoritate. Vorba inceata. /<lat. qu[i]etus

incet a. shi adv. 1. domol: cu glas bland duios incet EM.; 2. nu curand; incetincet cu timpul; 3. binishor: umbla incet [Lat. vulg. QUETUS = clasic QUIETUS]. ║ n. lipsa de repeziciune: incetul cu incetul.

incét ceáta adj. pl. etzĭ ete (lat. in in shi quetus ild. quietus linishtit part. d. quiéscere a linishti; it. cheto pv. quet fr. coi sp. pg. quedo. V. achit cvit fit). Linishtit lent: lucrare inceata. Domol moleshit bleg: om incet. Adv. Nu rapede: a merge a dicta incet. Nu tare cu voce joasa: a vorbi incet. Cu atentziune cu mishcari lente: cu lucrurile suptzirĭ trebuĭe sa umbli incet. Incetincet (˘ ˉ ˘ ˘) saŭ incetu cu incetu pe nesimtzite lent: incetu cu incetu se face otzetu (Prov.). In Trans. shi cet. V. cu.

incét¹ adj. m. pl. incétzi; f. inceáta pl. incéte

incét adj. m. pl. incétzi; f. sg. inceáta pl. incéte

INCÉT adj. adv. 1. adj. v. domol. 2. adv. v. agale. 3. adj. v. greoi. 4. adv. adagio. 5. adj. coborat domol lin molcom potolit scazut scoborat slab stins (rar) slabanog. (Vorbea cu glas ~.) 6. adv. v. piano. 7. adv. greu lent. (Noaptea trecea ~.)

INCET adj. adv. 1. adj. domol lent lin linishtit masurat potolit tacticos temperat (pop.) molcomit. (Mers ~; mishcari ~.) 2. adv. agale alene binishor domol incetinel incetishor lin linishtit ushurel (pop. shi fam.) iavash (pop.) catinel rara (reg.) mereu (prin Transilv.) citingan. (Merge ~.) 3. adj. greoi lent moale molatic moliu (inv.) tarziu zabavnic. (Om ~ in mishcari.) 4. adv. (MUZ.) adagio lento rar. 5. adj. coborit domol lin molcom potolit scazut scoborit slab stins (rar) slabanog. (Vorbea cu glasul ~.) 6. adv. (MUZ.) piano. 7. adv. greu lent. (Noaptea trecea ~.)

Incet ≠ grabit grabnic iute rapid repede tare pripit

incét (inceáta) adj. 1. Lent lin. 2. (Adv.) Fara graba domol binishor. 3. (Adv.) Cu glas coborit molcom. Var. cet. Mr. intzet. Lat. quetus in loc de quietus (Pushcariu 813; Densusianu Hlr. 89; CandreaDens. 844; REW 6958; DAR; pentru fonetism cf. MeyerLübke Ital. 16) cf. alb. kjet it. chetto (v. it. cetto) prov. quet fr. coi sp. port. quedo; pentru comp. cu in cf. imprejur inainte etc. Der. inceta vb. (a se opri a face o pauza a domoli; a fi eliberat din functzie; a termina; a disparea; a scadea a se micshora) der. intern sau din lat. quetãre (Pushcariu 814; CandreaDens. 845; DAR); neincetat adv. (fara intrerupere in mod continuu); incetini vb. (a slabi a opri a face mai lent); incetineala s. f. (lipsa de iutzeala); incetinitor s. n. (care micshoreaza viteza); incetinel (var. incetishor) adv. (agale; ushurel).

a da sonorul mai incet expr. a cobori tonul a vorbi mai incet.