incét (inceáta) adj. 1. Lent lin. 2. (Adv.) Fara graba domol binishor. 3. (Adv.) Cu glas coborit molcom. Var. cet. Mr. intzet. Lat. quetus in loc de quietus (Pushcariu 813; Densusianu Hlr. 89; CandreaDens. 844; REW 6958; DAR; pentru fonetism cf. MeyerLübke Ital. 16) cf. alb. kjet it. chetto (v. it. cetto) prov. quet fr. coi sp. port. quedo; pentru comp. cu in cf. imprejur inainte etc. Der. inceta vb. (a se opri a face o pauza a domoli; a fi eliberat din functzie; a termina; a disparea; a scadea a se micshora) der. intern sau din lat. quetãre (Pushcariu 814; CandreaDens. 845; DAR); neincetat adv. (fara intrerupere in mod continuu); incetini vb. (a slabi a opri a face mai lent); incetineala s. f. (lipsa de iutzeala); incetinitor s. n. (care micshoreaza viteza); incetinel (var. incetishor) adv. (agale; ushurel).