haraba sf [At: I. IONESCU C. 122/5 / V: ar~ / Pl: ~bale / E: tc araba] (Reg; inv) 1 Carutza mare folosita la transportul de marfuri shi de oameni. 2 Cantitate de marfuri care intra intro carutza mare.

HARABÁ harabale s. f. (Mai ales in Mold.) Carutza mare de transport. La deal urca o haraba plina de saci trasa de un calutz rablagit. CAMILAR N. I 113. Meshter neintrecut... cind i se aduceau cupelele trasurile shi harabalele vechi cu o roata smintita cu un arc plesnit cu invelishul rupt cu hulubele rupte. PAS L. I 71. In sfirshit nu trece mult la mijloc shi numai iaca li se aduc 12 harabale cu pine. CREANGA P. 260. ♦ Cantitatea care intra intro carutza k cea descrisa mai sus. O haraba intreaga ash fi in stare sa maninc shi parca tot nu mash satura. CREANGA P. 210.

HARABÁ ~le f. inv. 1) Carutza mare cu loitre lungi shi inalte destinata transportului de incarcaturi voluminoase (grane cosite fan paie etc.). 2) Cantitate de incarcaturi cat incape intro astfel de carutza. /<turc. araba

harabà f. Mold. 1. car mare de transport cu lavitze inauntru (tzinand locul diligentzelor de mai tarziu): nea asurzit in harabaua cea jidoveasca dela Roman AL.; 2. car mare pentru caratul fainei dela moara: dimerlia scutura harabale ’ncarca shi la moara le ducea POP.; 3. car mare in genere: i se aduc douasprezece harabale cu pane CR. [Turc. ARABA].

harabá f. (turc. ῾araba cumanic araba bg. sirb. araba rus. arbá rut. harbá. La noĭ acest cuvint vine dintr’o forma tatareasca). Mold. Munt. Un fel de carutza mare cu lavitze de dus calatorĭ (inlocuita pe urma de diligentza). Mare car de dus cereale faina sh. a. Fig. Iron. Carutza saŭ trasura greoaĭe. V. harabaĭe hardughie odobaĭe.

harabá (reg.) s. f. art. harabáua g.d. art. harabálei; pl. harabále art. harabálele

harabá s. f. art. harabáua g.d. art. harabálei; pl. harabále

haraba

haraba bale.

HARABÁ s. (Mold.) sharabana. (~ cu doi cai.)

HARABA s. (Mold.) sharabana. (~ cu doi cai.)

harabá (harabále) s. f. Car carutza mare. Tc. araba (SHeineanu II 205; Lokotsch 790) cf. bg. sb. arabá rus. arbá. Der. harabagiu s. m. (carutzash) din tc. arabaci; harabagiesc adj. (tipic pentru carutzashi); harabagilic s. n. (inv. consum impozit municipal pe carutzel care intra) din tc. arabacilik; harabagerie s. f. (caraushie); harabaie s. f. (casa mare cladire mare) cf. Iordan BL IX 56.