harabà f. Mold. 1. car mare de transport cu lavitze inauntru (tzinand locul diligentzelor de mai tarziu): nea asurzit in harabaua cea jidoveasca dela Roman AL.; 2. car mare pentru caratul fainei dela moara: dimerlia scutura harabale ’ncarca shi la moara le ducea POP.; 3. car mare in genere: i se aduc douasprezece harabale cu pane CR. [Turc. ARABA].