harabá (harabále) s. f. Car carutza mare. Tc. araba (SHeineanu II 205; Lokotsch 790) cf. bg. sb. arabá rus. arbá. Der. harabagiu s. m. (carutzash) din tc. arabaci; harabagiesc adj. (tipic pentru carutzashi); harabagilic s. n. (inv. consum impozit municipal pe carutzel care intra) din tc. arabacilik; harabagerie s. f. (caraushie); harabaie s. f. (casa mare cladire mare) cf. Iordan BL IX 56.