HARABÁ harabale s. f. (Mai ales in Mold.) Carutza mare de transport. La deal urca o haraba plina de saci trasa de un calutz rablagit. CAMILAR N. I 113. Meshter neintrecut... cind i se aduceau cupelele trasurile shi harabalele vechi cu o roata smintita cu un arc plesnit cu invelishul rupt cu hulubele rupte. PAS L. I 71. In sfirshit nu trece mult la mijloc shi numai iaca li se aduc 12 harabale cu pine. CREANGA P. 260. ♦ Cantitatea care intra intro carutza k cea descrisa mai sus. O haraba intreaga ash fi in stare sa maninc shi parca tot nu mash satura. CREANGA P. 210.