greshi^[1] [At: COD. VOR. 66/10 / Pzi: ~shesc / E: vsl грєщити] 1 vt A comite o gresheala. 2 vr (Pex ) A se inshela. 3 vt A nu nimeri tzinta obiectivul ochit Si: a da gresh. 4 vt A face ceva rau. 5 vt A pune la loc greshit. 6 A lua un lucru drept altul Si: a confunda a incurca. 7 vi (Ilv) A ~ drumul sau calea A se rataci. 8 vi A se face vinovat de ceva fatza de cineva. 9 vi A face cuiva un rau un neajuns. 10 vi A pacatui. 11 vr (Reg; d. fecioare sau rar femei) A avea raporturi sexuale in afara casatoriei (shi a ramane insarcinata). corectata

GRESHÍ greshesc vb. IV. 1. Intranz. A face o gresheala a comite o eroare; p. ext. a se inshela (din nepricepere sau fara voie). Ascultama shi de asta data shi nu vei greshi. ISPIRESCU L. 21. Vad shi eu k am greshit deam ponegrito asha de tare. CREANGA P. 134. Cinentreaba nu gresheshte. ♦ A nu nimeri tzinta a da gresh. Potiral urmarea Potira arnautzeasca Cu iarba vinatoreasca Undea da sa nu gresheasca! ALECSANDRI P. P. 88. ◊ Tranz. A greshit tzinta. ♦ Refl. (Popular) A face ce nar fi vrut sa faca (din nebagare de seama cedind unei impulsii momentane). Fata cea mica se greshi intro zi shi spuse surorilor cum argatul care le da flori se rosheshte k o sfecla cind vine inaintea lor shi cum este de curatzel. ISPIRESCU L. 234. So fiarba tare cu luareaminte k nu cumva sa deien foc sau sa se gresheasca k sa guste sa vada cum i borshul. SBIERA P. 119. 2. Tranz. A face rau a executa greshit (ceva) a nu izbuti sa faca bine (ceva). A greshit socotelile. Croitorul mia greshit haina. ▭ Ioana le recita fara sa gresheasca nici o vorba. La TDRG. ♦ A lua un lucru drept altul; a incurca. A greshi adresa. ▭ A greshit ravashile; in loc sa dea pe cel verde Zoei ia dat pe cel roz. NEGRUZZI S. I 24. ♦ (Complementul este «drumul» «calea») A rataci drumul a apuca alt drum decit cel bun. Ma opresc caci mi se pare k iar am greshit calea. ODOBESCU S. III 60. Iovan Iorgovan... Nainte mergea De Cernashi uita Drumul k greshea SHi se ratacea. TEODORESCU P. P. 418. 3. Tranz. A se face vinovat cu ceva fatza de cineva a face cuiva un rau. Vai de mine... Dar ce vam greshit eu oameni buni? ALECSANDRI T. I 400. Spunemi ce tziam greshit eu De ma munceshti asha rau? CONACHI P. 205. Ma urashti fara vina K nimic nu tziam greshit. HODOSH P. P. 97. ◊ Intranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. «cu») Daca greshesc cu ceva shi am facut rau pe mine pedepseshtema. DUMITRIU N. 121. Ash vrea... sai intreb ce au cu mine cu ce leam greshit? La TDRG. ♦ (In vorbirea celor credincioshi; intrebuintzat absolut sau determinat prin «inaintea lui dumnezeu») A pacatui. Nu shtiu ce sa mai zic shi despre dumnezeu k sa nu greshesc. Pesemne k ajuns shi el in mintea copiilor. CREANGA P. 317. Nu shtiu cum sa mai zic k sa nu greshesc inaintea lui dumnezeu. id. ib. 234.

A GRESHÍ ~ésc 1. intranz. 1) A face o gresheala; a incalca anumite norme principii. 2) A comite un pacat; a pacatui. 2. tranz. 1) A face sa contzina o gresheala (sau mai multe). ~ problema. 2) (adrese drumuri etc.) A lua drept altul. /<sl. grĕšiti

greshì v. 1. a nu nemeri: a greshit adresa; 2. a pacatui: nu mai greshitzi! 3. a se inshela (in vorba sau in calcul). [Slav. GRĬESHITI a rataci; a pacatui].

greshésc v. tr. (vsl. grĕšiti d. grĕhŭ pacat crima; sirb. grešiti bg. grĕšy rus. grĕšitĭ). Pacatuĭesc calc o lege o regula: a greshi contra religiuniĭ contra legiĭ civile contra regulelor arteĭ contra bunuluĭ simtz. Ma inshel in calcul in mers in vorba: a greshi un calcul un drum o fraza o mishcare.

greshí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. greshésc imperf. 3 sg. gresheá; conj. prez. 3 sa gresheásca

greshí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. greshésc imperf. 3 sg. gresheá; conj. prez. 3 sg. shi pl. gresheásca

greshi (conj. gresheasca)

GRESHÍ vb. 1. v. pacatui. 2. v. inshela. 3. v. rataci. 4. v. confunda.

GRESHI vb. 1. a pacatui (inv. shi reg.) a scapata a (se) sminti (inv.) a se sablazni (inv. fig.) a se luneca. (Am ~ grav fatza de tine.) 2. a se inshela. (A ~ in privintza lui.) 3. a rataci (inv.) a sminti. (A ~ drumul.) 4. a confunda a incurca. (A ~ ushile.)

greshí (greshésc greshít) vb. 1. A pacatui. 2. A face rau a face o fapta rea a vatama. 3. Despre femei a cadea in pacat. 4. A se inshela a greshi. Var. (inv.) agreshi. Mr. agirshescu megl. grishos. Sl. grĕšiti (Miklosich Lexicon 147; Cihac II 128; DAR) cf. bg. grešŭ sb. grešiti rus. grešiti. Der. gresh s. n. (gresheala; pacat; inshelare abatere; brazda greshita; agurida) din sb. greš (Bogrea Dacor. IV 822; din sl. grĕchŭ „pacat” dupa Miklosich Slaw. Elem. 20; Miklosich Lexicon 147 shi Cihac II 128; postverbal de la greshi dupa intrebuintzare reprezinta un cuvint diferit provenind din lat. *agretius); gresheala s. f. (fapta care constituie o abatere de la adevar; pacat; inshelare; defect) cu suf. eala; greshitor s. m. (inv. delicvent); negreshit adv. (cu sigurantza fara indoiala); preagreshi vb. (inv. a pacatui) pe baza sl. prĕgrĕšiti.

ERRARE HUMANUM EST (lat.) a greshi e omeneshte Proverb latin pus in circulatzie de Cicero in „Philippica” 12 2 sub forma: „Cuiusvis hominis est errare nullius nisi insipientis in errare perseverare” („Orice om poate greshi numai prostul staruie in gresheala”).