Definitzia cu ID-ul 498550:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
greshí (greshésc greshít) vb. 1. A pacatui. 2. A face rau a face o fapta rea a vatama. 3. Despre femei a cadea in pacat. 4. A se inshela a greshi. Var. (inv.) agreshi. Mr. agirshescu megl. grishos. Sl. grĕšiti (Miklosich Lexicon 147; Cihac II 128; DAR) cf. bg. grešŭ sb. grešiti rus. grešiti. Der. gresh s. n. (gresheala; pacat; inshelare abatere; brazda greshita; agurida) din sb. greš (Bogrea Dacor. IV 822; din sl. grĕchŭ „pacat” dupa Miklosich Slaw. Elem. 20; Miklosich Lexicon 147 shi Cihac II 128; postverbal de la greshi dupa intrebuintzare reprezinta un cuvint diferit provenind din lat. *agretius); gresheala s. f. (fapta care constituie o abatere de la adevar; pacat; inshelare; defect) cu suf. eala; greshitor s. m. (inv. delicvent); negreshit adv. (cu sigurantza fara indoiala); preagreshi vb. (inv. a pacatui) pe baza sl. prĕgrĕšiti.