optziuni
  • info

14 definitzii pentru ezita

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

EZITÁ ezít vb. I. Intranz. shi tranz. A sta la indoiala in luarea unei hotarari; a shovai a se codi a pregeta. Din fr. hésiter lat. haesitare.

EZITÁ ezít vb. I. Intranz. shi tranz. A sta la indoiala in luarea unei hotarari; a shovai a se codi a pregeta. Din fr. hésiter lat. haesitare.

ezita vi [At: NEGULICI / S shi: esi~ / Pzi: ezit (rar) ~tez / E: fr hésiter cf lat haesitare] 1 A fi intro stare de nehotarare. 2 A sta la indoiala in luarea unei hotarari Si: a pregeta a se codi. 3 A manifesta nesigurantza in indeplinirea unei actziuni Si: a shovai.

EZITÁ ezít vb. I. Intranz. A sta la indoiala a sta in cumpana a manifesta nehotarire; a shovai a se codi a pregeta. SHoferul ezita cind auzi numele strazii. Mai intreba. Zaharia Duhu pronuntza inca o data mai raspicat. C. PETRESCU A. 329. Tata nu mar crede la inceput. Ar ezita. Pe urma ar despacheta darul meu. SAHIA N. 23. Boiangiu ezita citeva clipe pina sa marturiseasca limpede k nu prea indrazneshte sa intrebuintzeze metoda lui obishnuita. REBREANU R. II 116. ◊ Tranz. Nu ezitam dea cita citeva pasaje dintro epistola. EMINESCU N. 84.

EZITÁ vb. I. intr. tr. A shovai a se indoi. [P.i. ezit 36 ta. / < fr. hésiter cf. lat. haesitare a fi incurcat].

EZITÁ vb. intr. tr. a sta la indoiala a shovai a se codi. (< fr. hésiter lat. haesitare)

A EZITÁ ezít intranz. A nu se putea hotari; a sta la indoiala; a oscila; a pendula; a balansa; a cumpani; a shovai. /<fr. hésiter lat. haesitare

ezità v. a sta nedumerit a shovai.

*ezít a á v. intr. (fr. hésiter d. lat. háesito áre d. haerére háesum a fi oprit lipit. V. aderez ad shi coeziune inerent). Preget shovaĭesc ma codesc nu shtiŭ nu pot orĭ nu prea vreaŭ sa fac ceva: ezita sa (orĭ daca sa) mearga orĭ nu.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

ezitá (a ~) vb. ind. prez. 3 ezíta

ezitá vb. ind. prez. 1 sg. ezít 3 sg. shi pl. ezíta

ezit.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

EZITÁ vb. 1. a se codi a pregeta a shovai (inv. shi reg.) a se indoi (reg.) a se ingaima a se nedumeri a se tantavi (Mold.) a se cioshmoli (prin Olt.) a se scarciumi (inv.) a se crutza a lipsi (fig.) a oscila (inv. fig.) a se atarna a se cumpani a se legana. (A ~ sa se duca acolo.) 2. a ashtepta a shovai. (Na mai ~ o clipa shi...)

EZITA vb. 1. a se codi a pregeta a shovai (inv. shi reg.) a se indoi (reg.) a se ingaima a se nedumeri a se tintavi (Mold.) a se cioshmoli (prin Olt.) a se scirciumi (inv.) a se crutza a lipsi (fig.) a oscila (inv. fig.) a se atirna a se cumpani a se legana. (A ~ sa se duca acolo.) 2. a ashtepta a shovai. (Na mai ~ o clipa shi...)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ezitá (ezitát ezitát) vb. A shovai a oscila. Fr. hésiter. Der. ezitant adj. din fr. hésitant; ezitatzi(un)e s. f. din fr. hésitation.

Intrare: ezita
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ezita
  • ezitare
  • ezitat
  • ezitatu‑
  • ezitand
  • ezitandu‑
 singular plural
  • ezita
  • ezitatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • ezit
 (sa)
  • ezit
  • ezitam
  • ezitai
  • ezitasem
a II-a (tu)
  • ezitzi
 (sa)
  • ezitzi
  • ezitai
  • ezitashi
  • ezitaseshi
a III-a (el, ea)
  • ezita
 (sa)
  • ezite
  • ezita
  • ezita
  • ezitase
plural I (noi)
  • ezitam
 (sa)
  • ezitam
  • ezitam
  • ezitaram
  • ezitaseram
  • ezitasem
a II-a (voi)
  • ezitatzi
 (sa)
  • ezitatzi
  • ezitatzi
  • ezitaratzi
  • ezitaseratzi
  • ezitasetzi
a III-a (ei, ele)
  • ezita
 (sa)
  • ezite
  • ezitau
  • ezitara
  • ezitasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

ezita, ezitverb

  • 1. A sta la indoiala in luarea unei hotarari; a se codi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: codi pregeta indoi shovai
    • format_quote SHoferul ezita cind auzi numele strazii. Mai intreba. Zaharia Duhu pronuntza inca o data mai raspicat. C. PETRESCU A. 329. DLRLC
    • format_quote Tata nu mar crede la inceput. Ar ezita. Pe urma ar despacheta darul meu. SAHIA N. 23. DLRLC
    • format_quote Boiangiu ezita citeva clipe pina sa marturiseasca limpede k nu prea indrazneshte sa intrebuintzeze metoda lui obishnuita. REBREANU R. II 116. DLRLC
    • format_quote Nu ezitam dea cita citeva pasaje dintro epistola. EMINESCU N. 84. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.