EZITÁ ezít vb. I. Intranz. A sta la indoiala a sta in cumpana a manifesta nehotarire; a shovai a se codi a pregeta. SHoferul ezita cind auzi numele strazii. Mai intreba. Zaharia Duhu pronuntza inca o data mai raspicat. C. PETRESCU A. 329. Tata nu mar crede la inceput. Ar ezita. Pe urma ar despacheta darul meu. SAHIA N. 23. Boiangiu ezita citeva clipe pina sa marturiseasca limpede k nu prea indrazneshte sa intrebuintzeze metoda lui obishnuita. REBREANU R. II 116. ◊ Tranz. Nu ezitam dea cita citeva pasaje dintro epistola. EMINESCU N. 84.