dispune [At: CANTEMIR HR. 243 / V: despone (inv) des~ (ivr) ~nui / Pzi: dispun (inv) dispui / E: lat disponere fr disposer (dupa pune)] 1 vt A asheza intro anumita ordine Si: a ordona a orandui (inv) a dispoza (1) 2 vi A avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva dupa propria dorintza Si: (inv) a dispoza (2). 3 vt A da dispozitzii (3) Si: a hotari a decide (inv) a dispoza (3) (ivr) a dispozarisi (1) 4 vt (Pex) A stipula. 5 vt (Inv) A conduce (intrun anumit fel). 6 vt (Ivr) A desemna printro dispozitzie (4). 7 vt A fi inclinat sa... 89 vtr A face sa devina sau a deveni bine dispus Si: a (se) inveseli. 10 vt (Inv) A pregati pentru un scop anume. 11 vi A invinge intro competitzie sportiva.

DISPÚNE dispún vb. III. 1. Tranz. A hotari a decide; a ordona. (Absol.) Imediat ce va putea dispune singura va lichida [moshia] Babaroaga. REBREANU R. I 259. 2. Intranz. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. «de») A avea la dispozitzie a avea posibilitatea de a utiliza dupa bunul plac. Azi minerii dispun de shcoli de calificare biblioteci cluburi tot mai multe locuintze spatzioase shi luminoase dispensare magazine de stat pentru aprovizionarea cu alimente shi produse industriale. CONTEMPORANUL S. II 1952 nr. 27 1/1. Unde shi cum sa petrecut lucrul? Rogute comunicami toate amanuntele de care potzi dispune. CARAGIALE O. VII 143. 3.. Intranz. (Frantzuzism) A ieshi invingator intro intilnire sportiva. Echipa locala a dispus de adversara ei. 4. Tranz. A asheza intro anumita ordine a aranja. Zarile sint umede viorii shi aburi ushor se inaltza dezvelind orizontul dispus in coline. ANGHEL PR. 173. Copii veseli... alearga sub piciorushele lor suna prundul de pe aleile dispuse in amfiteatru. VLAHUTZA O. A. III 33. Alte doua strofe dispuse intracelashi chip implinesc partea curat vinatoreasca shi negreshit cea mai interesanta a baladei. ODOBESCU S. III 89. 5. Refl. A capata buna dispozitzie a se inveseli.

DISPÚNE vb. III. 1. tr. A hotari a decide; a ordona. 2. intr. A avea la dispozitzie; a avea posibilitatea de a decide dupa plac. 3. intr. A invinge intro competitzie sportiva. 4. tr. A asheza a pune intro anumita ordine. 5. refl. A capata buna dispozitzie a se inveseli. [P.i. dispún conj. na. / dupa fr. disposer lat. disponere].

DISPÚNE vb. I. tr. 1. a hotari a decide; a ordona. 2. a asheza a aranja intro anumita ordine. II. intr. 1. a avea la dispozitzie; a avea posibilitatea de a decide dupa plac. 2. a invinge intro competitzie sportiva. III. refl. a capata buna dispozitzie a se inveseli. (dupa fr. disposer lat. disponere)

A DISPÚNE dispún 1. tranz. 1) (solutzii persoane etc.) A alege cu fermitate; a hotari. 2) A cere in mod autoritar shi oficial; a porunci; a ordona; a comanda. 3) (obiecte fiintze) A asheza intro anumita ordine; a aranja; a orandui; a randui; a ordona. 2. intranz. 1) A se folosi dupa bunul plac. 2) A repurta o victorie intro competitzie sportiva; a invinge; a birui. /<fr. disposer lat. disponere

A SE DISPÚNE ma dispún intranz. A capata o buna dispozitzie; a deveni vesel; a se inveseli. /<fr. disposer lat. disponere

dispune v. 1. a pune intr’o ordine oarecare: a dispune trupele; 2. a prepara la sau pentru ceva: a dispune o sala pentru bal; 3. a face ce vrea a intrebuintza dupa plac: a dispune de averea sa; 4. a lua dispozitziuni a ordona: legea dispune numai pentru viitor.

despune vi vz dispune

despúĭ shi pún pús a púne v. tr. (lat. dĭspóno pónere a dispune a asheza). Vechĭ. Stapinesc. V. refl. Ma ashez ma stabilesc.

* dispún pús a púne v. tr. (lat. dispono pónere. V. pun despun). Ashez rinduĭesc: a dispune trupele in semicerc. Prepar pun la dispozitziune: a dispune o sala pentru bal. Hotarasc decid: comandantu a spus k nimenĭ sa nu treaca. Fig. Inveselesc: vestea asta la dispus (saŭ la dispus bine). V. intr. Pot face ce vreaŭ cu ceva am: a dispune de banĭ de amicĭ. V. refl. Ma prepar staŭ gata: ma dispun sa plec.

dispúne (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. dispún 2 sg. dispúi 1 pl. dispúnem; conj. prez. 3 sa dispúna; ger. dispunand; part. dispús

dispúne vb. → pune

dispune (conj. dispuna)

dispun na 3 conj.

DISPÚNE vb. 1. v. ordona. 2. decreta. 3. v. aranja. 4. v. intrece. 5. v. distra. 6. v. avea.

DISPUNE vb. 1. a comanda a decide a fixa a hotari a ordona a porunci a stabili a statornici (rar) a prescrie (inv. shi pop.) a orindui a rindui (pop.) a soroci (prin Ban. shi Transilv.) a priti (inv.) a invatza a judeca a poveli. (A ~ sa se faca astfel...) 2. (JUR.) a decreta (inv.) a lega. (Prin prezenta ~...) 3. a aranja a asheza a clasa a clasifica a distribui a grupa a impartzi a intocmi a ordona a organiza a orindui a potrivi a pune a repartiza a rindui. a sistematiza (pop.) a chiti (inv.) a drege a tocmi. (A ~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 4. (SPORT) a bate a intrece a invinge. (A ~ la puncte de adversar.) 5. a se amuza a se desfata a se distra a se inveseli a petrece a ride a se veseli (inv.) a se distrage a se eglendisi a libovi. (Beau shi se ~.) 6. a avea a se bucura. (~ in sfirshit de un ceas tihnit.)

A se dispune ≠ a se indispune a se intrista

dispúne (dispún ús) vb. 1. A hotari a decide. 2. A avea la dispozitzie. 3. A invinge (in sport). 4. A aranja. 5. (Refl.) A se inveseli. Lat. disponere (sec. XIX). Este dublet neol. de la despune. Der. disponibil adj. din fr.; disponibilitate s. f. din fr.; disponenda s. f. (restituire) termen comercial din lat. disponenda prin intermediul germ.; dispozitzi(un)e s. f. din fr.; indispune vb. (a indispune); indispozitzie s. f. (stare a celui bolnav); predispune vb. din fr.

despúne (n ús) vb. A guverna a domina a cirmui a conduce. Lat. dĭspōnĕre (Pushcariu 527; REW 2682; CandreaDens. 1465; Tiktin; Rosetti I 166). Este inv. (sec. XVIXVII) shi der. despuitor s. m. (conducator shef capetenie); despus s. n. (dominatzie cirmuire). Cf. dispune.

L’HOMME PROPOSE DIEU DISPOSE (fr.) omul propune Dumnezeu dispune Finalizarea unor actziuni ale omului nu depinde totdeauna de vointza sau dorintza lui.