Definitzia cu ID-ul 444445:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
despúne (n ús) vb. A guverna a domina a cirmui a conduce. Lat. dĭspōnĕre (Pushcariu 527; REW 2682; CandreaDens. 1465; Tiktin; Rosetti I 166). Este inv. (sec. XVIXVII) shi der. despuitor s. m. (conducator shef capetenie); despus s. n. (dominatzie cirmuire). Cf. dispune.