optziuni
  • info

14 definitzii pentru disocia

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DISOCIÁ disociez vb. I. Tranz. 1. (Chim.) A scinda in mod reversibil o molecula in molecule mai simple sau in ioni; a descompune temporar shi reversibil o combinatzie. ◊ Refl. Atomii se disociaza. 2. A despartzi a separa a delimita intre ele notziuni probleme idei care formeaza de obicei un ansamblu unic. [Pr.: cia] Din fr. dissocier lat. dissociare.

DISOCIÁ disociez vb. I. Tranz. 1. (Chim.) A scinda in mod reversibil o molecula in molecule mai simple sau in ioni; a descompune temporar shi reversibil o combinatzie. ◊ Refl. Atomii se disociaza. 2. A despartzi a separa a delimita intre ele notziuni probleme idei care formeaza de obicei un ansamblu unic. [Pr.: cia] Din fr. dissocier lat. dissociare.

disociá [At: LM / P: ~cia / V: (rar) dezas~ / Pzi: ~iéz / E: fr dissocier lat dissociare] 1 vr (Chm; d. molecule) A se scinda in mod reversibil in molecule mai simple sau in ioni 2 vr (Chm; d. molecule) A se descompune temporar shi reversibil dintro combinatzie. 34 vtr (Fig; c.i. notziuni probleme idei etc.) A (se) delimita.

DISOCIÁ disociez vb. I. Tranz. 1. (Chim.) A descompune o molecula in atomi sau in grupuri de atomi. V. dezagrega. ◊ Refl. Acidul acetic se disociaza in ioni la dizolvarea in apa. 2. (Complementul indica un abstract) A despartzi a separa. Pronuntzat: cia.

DISOCIÁ vb. I. tr. A descompune o molecula in atomi sau in grupuri de atomi. ♦ (Fig.) A despartzi a separa. [Pron. cia p. i. iez 36 iaza ger. iind. / < fr. dissocier cf. lat. dissociare].

DISOCIÁ vb. I. tr. refl. (despre molecule) a (se) scinda reversibil in molecule mai simple sau in ioni; (despre combinatzii) a (se) descompune temporar. II. tr. a despartzi a separa (notziuni probleme etc.). (< fr. dissocier lat. dissociare)

A DISOCIÁ ~éz tranz. 1) (corpuri substantze) A face sa se disocieze. 2) (probleme idei) A despartzi facand o delimitare riguroasa. [Sil. cia] /<fr. dissocier lat. dissociare

A SE DISOCIÁ se ~áza intranz. (despre corpuri substantze) A se separa in partzile asociate; a se desface in partzile componente; a se descompune; a se dezasambla; a se dezagrega; a se desface. [Sil. cia] /<fr. dissocier lat. dissociare

* disociéz v. tr. (lat. dissociare. V. asociez). Separ elementele asociate: platina disociaza aburu de apa. Scot o persoana dintr’o asociatziune. V. refl. Ies dintr’o asociatziune. SHi dezasociez.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

disociá (a ~) (cia) vb. ind. prez. 3 disociáza 1 pl. disociém (ciem); conj. prez. 3 sa disociéze; ger. disociínd (ciind)

disociá vb. (sil. cia) ind. prez. 1 sg. disociéz 3 sg. shi pl. disociáza 1 pl. disociém (sil. ciem); conj. prez. 3 sg. shi pl. disociéze; ger. disociínd (sil. ciind)

disocia (ia) (ind. prez. 3 sg. shi pl. disociaza 1 pl. disociem ger. disociind)

disociez ciaza 3 cieze 3 conj. ciam 1 imp. ciind ger. ciere inf. s.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DISOCIÁ vb. a disjunge. (A ~ un aspect al problemei.)

A (se) disocia ≠ a (se) asocia

Intrare: disocia
  • silabatzie: -cia info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • disocia
  • disociere
  • disociat
  • disociatu‑
  • disociind
  • disociindu‑
 singular plural
  • disociaza
  • disociatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • disociez
 (sa)
  • disociez
  • disociam
  • disociai
  • disociasem
a II-a (tu)
  • disociezi
 (sa)
  • disociezi
  • disociai
  • disociashi
  • disociaseshi
a III-a (el, ea)
  • disociaza
 (sa)
  • disocieze
  • disocia
  • disocie
  • disociase
plural I (noi)
  • disociem
 (sa)
  • disociem
  • disociam
  • disociaram
  • disociaseram
  • disociasem
a II-a (voi)
  • disociatzi
 (sa)
  • disociatzi
  • disociatzi
  • disociaratzi
  • disociaseratzi
  • disociasetzi
a III-a (ei, ele)
  • disociaza
 (sa)
  • disocieze
  • disociau
  • disociara
  • disociasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

disocia, disociezverb

  • 1. chimie A scinda in mod reversibil o molecula in molecule mai simple sau in ioni; a descompune temporar shi reversibil o combinatzie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: descompune scinda
    • format_quote reflexiv Atomii se disociaza. DEX '09 DEX '98
    • format_quote reflexiv Acidul acetic se disociaza in ioni la dizolvarea in apa. DLRLC
  • 2. A despartzi a separa a delimita intre ele notziuni probleme idei care formeaza de obicei un ansamblu unic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: delimita despartzi disjunge separa antonime: asocia
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.