opțiuni
  • info

5 definiții pentru disjuns

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISJÚNGE, disjúng, vb. III. Tranz. (Jur.) A despărți două litigii care fuseseră unite, spre a le cerceta și soluționa în mod separat. ♦ P. gener. A separa o chestiune de alta (aparținând aceluiași ansamblu). – Din lat. disjungere.

DISJÚNGE vb. III. tr. (Jur.) A despărți două pricini sau a despărți o pricină în două pentru a le judeca separat. ♦ A separa (două chestiuni etc.). [P.i. disjúng. / < lat. disiungere].

A DISJÚNGE disjúng tranz. 1) jur. (pricini, procedee) A despărți în două pentru a cerceta și judeca în mod separat. 2) (chestiuni) A separa în mod conștient. /<lat. disjungere

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

disjúnge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. disjúng, 1 pl. disjúngem; part. disjúns

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISJÚNGE vb. v. disocia.

Intrare: disjuns
disjuns participiu
participiu (PT4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disjuns
  • disjunsul
  • disjunsu‑
  • disjunsă
  • disjunsa
plural
  • disjunși
  • disjunșii
  • disjunse
  • disjunsele
genitiv-dativ singular
  • disjuns
  • disjunsului
  • disjunse
  • disjunsei
plural
  • disjunși
  • disjunșilor
  • disjunse
  • disjunselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

disjunge, disjungverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.