Definiția cu ID-ul 52177:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISJÚNGE, disjúng, vb. III. Tranz. (Jur.) A despărți două litigii care fuseseră unite, spre a le cerceta și soluționa în mod separat. ♦ P. gener. A separa o chestiune de alta (aparținând aceluiași ansamblu). – Din lat. disjungere.