optziuni
  • info

12 definitzii pentru detraca

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DETRACÁ vb. I. Refl. (Livr.; folosit numai la timpurile compuse) A se sminti a se tzicni; a decadea din punct de vedere moral. Din fr. détraquer.

detraca vr [At: CAMIL PETRESCU T. I 356 / Pzi: ~achez / E: fr detraque] (Liv) 1 (D. mashini) A se defecta. 2 A se dezechilibra mintal Si: (pop) a se sminti a se tzicni. 3 (Pex) A decadea din punct de vedere moral.

DETRACÁ vb. I. Refl. (Livr.; intrebuintzat numai la timpurile compuse) A se sminti a se tzicni; a decadea din punct de vedere moral. Din fr. détraquer.

DETRACÁ vb. I. Refl. (Intrebuintzat numai la participiu shi la timpurile formate cu participiul; despre oameni sau despre minte) A se sminti a se tzicni; (rar despre mecanisme sau despre mashini) a se defecta a se strica. Ceasul mintzii mele sa detracat merge anapoda. CAMIL PETRESCU T. I 356.

DETRACÁ vb. I. refl. (Rar) A innebuni a se sminti a se tzicni. ♦ (Rar; despre mashini) A se defecta. [< fr. détraquer].

DETRACÁ vb. refl. 1. a innebuni a se sminti a se tzicni. 2. (despre mashini) a se defecta. (< fr. détraquer)

A SE DETRACÁ pers. 3 se ~cheáza intranz. livr. 1) A pierde facultatea de a judeca normal; ashi ieshi din mintzi; a se sminti; a se scranti; a innebuni; a se tzicni; a se trasni. 2) rar (despre sisteme tehnice) A ieshi din functziune (prin uzare sau k urmare a unui accident); a inceta sa functzioneze normal; a se defecta; a se deregla; a se deterioraj a se strica. /<fr. detraquer

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!detraca (a se ~) (a se defecta; a se dezechilibra psihic) (livr.) (desp. detra) vb. refl. ind. prez. 1 sg. ma detrachez 3 se detracheaza; conj. prez. 1 sg. sa ma detrachez 3 sa se detracheze; ger. detracanduma (mai folosit la timpuri trecute shi compuse)

!detracá (a se ~) (a decadea) (livr.) (detra) vb. refl. ind. perf. c. 3 sg. sa detracát (folosit numai la timpuri compuse)

detracá vb. (sil. tra) ind. prez. 3 sg. detracheáza

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DETRACÁ vb. v. defecta deranja deregla dezechilibra strica tulbura zdruncina.

detraca vb. v. DEFECTA. DERANJA. DEREGLA. DEZECHILIBRA. STRICA. TULBURA. ZDRUNCINA.

Intrare: detraca
  • silabatzie: de-tra-k info
verb (V204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • detraca
  • detracare
  • detracat
  • detracatu‑
  • detracand
  • detracandu‑
 singular plural
— —
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu) — —
  • detracam
  • detracai
  • detracasem
a II-a (tu) — —
  • detracai
  • detracashi
  • detracaseshi
a III-a (el, ea) — —
  • detraca
  • detraca
  • detracase
plural I (noi) — —
  • detracam
  • detracaram
  • detracaseram
  • detracasem
a II-a (voi) — —
  • detracatzi
  • detracaratzi
  • detracaseratzi
  • detracasetzi
a III-a (ei, ele) — —
  • detracau
  • detracara
  • detracasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

detracaverb

  • comentariu livresc Este folosit numai la timpurile compuse. DEX '09 DLRLC
  • 1. livresc A se sminti a se tzicni; a decadea din punct de vedere moral. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: decadea sminti innebuni tzicni
    • 1.1. rar )Despre mecanisme sau despre mashini) A se defecta a se strica. DLRLC DN
      sinonime: defecta strica
      • format_quote Ceasul mintzii mele sa detracat merge anapoda. CAMIL PETRESCU T. I 356. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.