DETRACÁ vb. I. Refl. (Intrebuintzat numai la participiu shi la timpurile formate cu participiul; despre oameni sau despre minte) A se sminti a se tzicni; (rar despre mecanisme sau despre mashini) a se defecta a se strica. Ceasul mintzii mele sa detracat merge anapoda. CAMIL PETRESCU T. I 356.