detashá [At: I. IONESCU D. 481 / Pzi: ~shéz / E: fr détacher] 12 vtr A (se) separa dintrun ansamblu unitar Si: a (se) desjace a (se) desprinde a (se) izola. 3 vr (Spt) Ai devansa pe ceilaltzi concurentzi in timpul concursului. 4 vr (Fig) A ieshi in evidentza Si: a se evidentzia. 5 vt (C.i. oameni) A deplasa un angajat in mod temporar shi in interes de serviciu de la o unitate la alta sau dintro localitate in alta. 6 vt (Mil; c.i. unitatzi militare sau cadre militare) A transfera dintrun loc in altul pentru a indeplini o misiune speciala.

DETASHÁ detashez vb. I. Tranz. 1. (Uneori urmat de determinari introduse prin prep. «de» sau «din») A desprinde a dezlipi a desface (dintrun tot); a separa a izola. A detasha citeva foi dintrun caiet. A detasha locomotiva de tren. ◊ Refl. Psihologia eroilor... se detasheaza in contururi nete in decursul povestirii din activitatea lor din practica lor sociala. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 160 2/6. K un astru desprins din haos un punct se detasheaza de restul cimpiei inaintind. BOGZA C. O. 283. 2. A da unui functzionar o insarcinare temporara la alt serviciu sau in alt loc decit cel obishnuit. A detasha pe cineva in provincie. 3. A destina shi a trimite dintro unitate militara un grup de soldatzi sau o subunitate pentru o misiune speciala. Ofitzerul raspunzator din frunte cine o fi fost nu shia pierdut totushi capul a putut sashi dea seama de unde vin focurile ce putzin numeros e inamicul... a detashat mi se spune numai un ploton... shi a curatzat cu el asha in intunerec paduricea. CAMIL PETRESCU U. N. 348.

DETASHÁ vb. I. I. tr. refl. 1. A (se) desprinde a (se) separa a (se) desface (dintrun intreg). 2. A (se) transfera temporar. ♦ tr. (Mil.) A lua o trupa o unitate militara dintro armata pentru ai da o misiune speciala. II. refl. (Sport) A ieshi in evidentza; a se distantza a intrece categoric. [P.i. 36 sheaza ger. shand. / < fr. détacher].

DETASHÁ vb. I. tr. refl. 1. a (se) desprinde a (se) separa a (se) desface (dintrun intreg); a (se) decupa (II). 2. a (se) transfera temporar. II. refl. 1. (sport) a ieshi in evidentza; a se distantza a intrece categoric. 2. (fig.) a se desprinde a se indeparta de o situatzie de o preocupare. (< fr. détacher)

A DETASHÁ ~éz tranz. 1) A face sa se detasheze. 2) (militari sau unitatzi militare) A trimite cu o misiune speciala. /<fr. detacher

A SE DETASHÁ ma ~éz intranz. 1) A inceta de a fi intrun tot sau intrun grup; a se separa; a se despartzi. 2) (despre sportivi) A se desprinde de concurentzi (intro competitzie) depashindui cu mult. 3) A ieshi in evidentza. 4) (despre slujbashi) A se transfera temporar. /<fr. détacher

detashà v. a desface a desprinde (= fr. détacher).

*detashéz a á v. tr. (fr. détacher a despartzi compus k shi attacher a atasha; it. attaccare distaccare. V. atac). Dezlipesc desprind despart: a detasha un escadron dintr’un regiment.

detashá (a ~) vb. ind. prez. 3 detasheáza 1 pl. detashắm; conj. prez. 3 sa detashéze; ger. detashand

detashá vb. ind. prez. 1 sg. detashéz 3 sg. shi pl. detasheáza 1 pl. detasham; conj. prez. 3 sg. shi pl. detashéze; ger. detashand

detasha (ind. prez. 3 sg. shi pl. detasheaza 1 pl. detasham ger. detashind)

DETASHÁ vb. 1. v. despartzi. 2. a se distantza. (Se ~ pe parcurs de ceilaltzi concurentzi.)

DETASHA vb. 1. a (se) despartzi a (se) desprinde a (se) izola a (se) rupe a (se) separa. (Sa ~ de grup.) 2. a se distantza. (Se ~ pe parcurs de ceilaltzi concurentzi.)

A detasha ≠ a atasha